Ultimul drum…
Miercuri 10 august 2010, calarasenii,cu mic cu mare,barbati sau femei, prieteni adevarati sau doar de conjunctura, saraci sau bogati, s-au adunat in jurul catafalcului pe care trona George.
Dupa ultima noapte de priveghi, in care s-au depanat amintiri, timpul a inceput sa curga mai repede.
Cei apropiati, cei care participau sincer la aceasta despartire nedreapta, sperau in mod usuratic ca timpul sa se opreasca pe loc.
In realitate, secundele, minutele si orele parca treceau prea repede.
L-am privit pe George Naghi pe catafalcul de la “ferma”…zâmbea! Parea impacat cu sine insasi, cu cei din jur, familie, prieteni sau oameni simpli carora in “viata “ le facuse mult bine. Parea impacat cu soarta harazita de Dumnezeu!
Cu totii depuneau o lacrima sincera la capatâiul tau!
Zimbetul ii era unul timid. Asa cum i-a fost si viata.
Multimile nu-l speriau, dar nu se simtea in largul sau!
Banii nu au reusit sa-l transforme, ramânând modest, înțelegător și mai ales dispus la orice oră să ajute pe cineva.
Era iubit de oamenii simpli, de salariatii cinstiti de la Aldis si prea putin urât de detractori sau de cei care nu au reusit în viață.
Familia, soția, copii, cei apropiați îl venerau pentru faptul că a reușit în viață.
A avut un singur mare secret…: MUNCA și credința sinceră că poate mai mult!
De peste treizeci de ani George a dus o bătălie cu el însuși pentru a face mai mult, pentru a face totul mai bine și mai frumos! Această bătălie și mai ales succesele nu l-au transformat.
A rămas un Om modest, păstrându-și prietenii – oameni simpli sau realizati -pe care-i avea încă anterior anului 1989…
George nu a fost și cred că nici nu și-a dorit asta, un sfânt sau un zeu.
Tot ceea ce este omenesc nu i-a fost strain.
A iubit viața și familia, și-a iubit sotia – venerând-o pe Alina pentru extrem de multe lucruri – și-a iubit copii și prietenii!
A iubit munca, fizică sau intelectuală, transformând-o într-un cult!
A iubit Călărașiul și pe călărășeni, averea făcând-o și păstrând-o aici!
A iubit apa Borcei, ca orice călărășean care a băut apă din Dunăre și a hotărât că intreaga-i viață să o trăiască alaturi de ea.
Tot mai aproape!
Și-a mutat si locuinta pe malul apei.
Pentru a o simti cu adevarat, cu tot ceea ce este de iubit si trait, de la valurile inspumate atunci cind primavara ploua mult si devine inspaimintatoare, pina la salciile plingacioase care te imping la visare sau la cintecul pasarelelor care-l trezeau dimineata. De la o partida de pescuit pina la o plimbare nevinovata cu salupa, pe Borcea sau Dunare…
Incet dar sigur clipele au trecut si a venit ULTIMUL DRUM !
Calarasenii si nu numai, au raspuns prezent…cu miile! Cu dragoste si mai ales cu multa modestie! Cortegiul funerar – oameni si masini – a avut mai multi kilometri! Sute de coroane si enorm de multe flori !!! Dar mai ales LACRIMI…! Lacrimi adevarate, ca boabele de cristal varsate de prieteni sau necunoscuti indiferent de culoarea politica. Pentru o zi majoritatea calarasenilor au fost in strada. Fiecare dorea sa-ti fie alaturi cel putin pentru o clipa pe ultimul drum….
Ca prieten si crestin iti spun “noapte bună George”!
Dumnezeu să te ierte si sa te odihnească în pace!
…………………………………
La puțin timp a început să plouă!
De altfel, acum cind scriu plouă de 24 de ore…
Sunt lacrimile tale…
Cand vin greutati si necazuri amare
Si zdruncina linistea vietii cuiva,
Cand simte-a mormantului grea disperare,
Cu ce vorbe mari sa-i aduci usurare?
Cu ce mangaieri sa-i alungi lacrima?
Noi n-avem destula tarie in noi
Cu óricata dragoste mana i-o strangem:
Aceleasi dureri si aceleasi nevoi
Ne-ameninta fara ragaz si pe noi:
Avem numai lacrimi cu care sa plangem…
Cuvintele noastre sunt fara putere,
Si-adesea in fata durerii stam muti…
Cand singur un suflet se lupta-n tacere
Nu-i nimeni sa faca minuni de-nviere,
Doar Domnul si ingerii Sai nevazuti!
ramas bun,
sensibilitatea senatorului se vede si in acest”ramas bun”,
originalitatea in exprimare ,arata si talent jurnalistic,pe langa reflectarea emotiei vis-a-vis de un om bun,care a reusit sa traiasca frumos.
si eu l-am cunoscut pe cel ce a fost george naghi,la fel ca multi calaraseni am avut respect pt calitatea lui umana si manageriala,a putut oferii calarasenilor o buna parte din viata lui,,altruismul sau fiind bine cunoscut.
ramane sa ne amintim de el,sa-l pomenim,sa nu il uitam.
iata,un om cu acest profil ramane vesnic in constinta noastra,spiritul lui pozitiv ne cuprinde pe toti pe segmentul existentei noastre fizice.
dumnezeu sa-l ierte.
adrian,
comunitatea valenciana,
spania.