Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for martie 2010


Iatã-ne ajunși la ultima treaptã a urcușului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune în fațã: Sãptãmâna Patimilor sau Sãptãmâna cea Mare. În timpul ei ne reamintim și retrãim ultimele zile din viața Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune și dramã lãuntricã, într-o stare de sobrietate și mãreție în același timp, de tristețe, dar și de bucurie, de pocãințã, dar și de nãdejde. Fiecare zi are un înțeles și un mesaj foarte clar și adânc. Primele trei zile se numesc mari și sfinte pentru cã reamintesc sensul eshatologic al Paștelui. A patra zi, joi, marcheazã cea din urmã Cinã a Domnului cu ucenicii Sãi și trãdarea lui Iuda. A cincea zi, vineri, numitã și “Paștile Crucii”, este cu adevãrat începutul Paștelui (Trecere), iar sâmbãtã este ziua în care tristețea este transformatã în bucurie prin omorârea morții.

Lunea cea mare

În aceastã zi, se face pomenire de fericitul Iosif, cel preafrumos, și de smochinul ce s-a uscat prin blestemul Domnului.

De astãzi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Iosif cel prefrumos – fiul cel mai mic al patriarhului Iacov, nãscut din Rahila – este icoanã a lui Hristos, pentru cã, asemenea lui, și Domnul nostru a fost invidiat de iudei, a fost vândut de ucenicul sãu cu treizeci de arginți, a fost închis în groapa întunecoasã a mormântului. Sculându-Se de acolo prin El însuși, împãrãtește peste Egipt, adicã peste tot pãcatul, îl învinge cu putere și, ca un iubitor de oameni, ne rãscumpãrã prin darea hranei celei de tainã, dându-Se pe El însuși pentru noi și ne hrãnește cu pâine cereascã.

Tot în aceeași zi facem pomenire de smochinul cel neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului (Matei 21, 17-19). Ca sã convingã poporul nerecunoscãtor cã are putere îndestulãtoare și spre a pedepsi, ca un Bun nu vrea sã-și arate puterea Sa de a pedepsi fațã de om, ci fațã de ceva care are o fire neînsuflețitã și nesimțitoare. Istoria smochinului a fost așezatã aici spre a îndemna la umilințã, dupã cum istoria lui Iosif a fost așezatã spre a ne înfãțișa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roadã duhovniceascã este un smochin. Dacã Domnul nu gãsește în el odihnã, a doua zi, adicã dupã viața aceasta de acum, îl usucã prin blestem și-l trimite în focul veșnic.

Marțea cea Mare

Aceastã zi ne pregãtește pentru intrarea în cãmara Mântuitorului, cu douã parabole strict eshatologice – parabola celor zece fecioare (Matei 25, 1-13) și parabola talantilor (Matei 25, 14-30; Luca 19, 12-27) Când Domnul se suia la Ierusalim și se ducea la Patimã, a spus ucenicilor Sãi și aceste douã parabole, pentru ca nu cumva cineva trãind în feciorie sã nu se îngrijeascã și de celelalte virtuți și mai ales de milostenie, prin care se vãdește strãlucirea fecioriei. Pe cinci dintre fecioare le numește înțelepte cãci împreunã cu fecioria au avut și minunatul și îmbelșugatul undelemn al milostivirii. Pe celelalte cinci le numește nebune pentru cã, deși și ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeași mãsurã milostenie. Pe când se scurgea noaptea acestei vieți au adormit toate fecioarele, adicã au murit. Cu adevãrat moartea se numește somn. Pe când dormeau ele, strigãt mare s-a fãcut la miezul nopții; cele care au avut undelemn din belșug au intrat cu mirele la deschiderea ușilor, iar cele nebune, pentru cã nu aveau undelemn din destul îl cãutau dupã ce s-au sculat din somn. Pentru aceasta deci, au rânduit dumnezeieștii Pãrinți pilda celor zece fecioare, împreunã cu cea a talantilor, ca sã ne îndemne sã veghem necontenit și sã fim gata sã ieșim în întâmpinarea adevãratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, pentru cã neștiutã este ziua și ceasul sfârșitului vieții. Dacã vom sãvârși o singurã virtute, cea mai mare chiar, și nu ne vom îngriji de celelalte, și mai cu seamã de milostenie, nu vom intra cu Hristos în odihna veșnicã, ci vom fi întorși rușinați. Și într-adevãr nu-i lucru mai rușinos ca fecioria sã fie biruitã de bani.

Miercurea cea Mare

În aceastã zi, se face pomenire de femeia cea pãcãtoasã (Matei 25, 17-13; Luca 7, 37-50), care a uns cu mir pe Domnul pentru cã lucrul acesta s-a întâmplat puțin înainte de mântuitoarea patimã. Când Iisus s-a suit în Ierusalim și era în casa lui Simon cel lepros, o femeie pãcãtoasã s-a apropiat de El și a turnat pe capul Lui acel mir de mare preț. Pomenirea ei s-a pus în acea zi pentru ca, dupã cuvântul Mântuitorului, sã se predice pretutindeni și tuturor fapta ei cea cu multã cãldurã. Ce-a îndemnat-o oare la asta? Dragostea pe care ea a vãzut cã o are Hristos pentru toți, dar mai cu seamã faptul de acum, când L-a vãzut cã intrã în casa unui lepros. Se gândea deci femeia cã îi va vindeca boala dupã cum l-a vindecat și pe acela. Și într-adevãr Hristos a tãmãduit-o dându-i iertare de pãcate.

Joia Cinei celei de Tainã

Patru lucruri mai prãznuim în aceastã zi: spãlarea picioarelor, Cina cea de tainã, Rugãciunea din grãdina Ghetsimani și vânzarea și prinderea Domnului.

Înainte de a începe Cina, Hristos S-a sculat, Și-a dezbrãcat hainele și El singur a spãlat picioarele tuturor. Prin aceasta a vrut sã îl facã pe Iuda sã se rușineze, iar celorlalți sã le aducã aminte sã nu umble dupã întâietãți: “Cel care vrea sã fie întâiul sã fie slujitorul tuturor” (Marcu 9, 35), dându-Se El însuși pildã. La sfârșitul mesei aduce vorbã și despre vânzarea Lui. Dupã puțin timp, luând pâinea a zis: “Luați mâncați”; la fel și paharul, zicând: “Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi. Aceasta sã o faceți întru pomenirea Mea” (Matei 26, 26-28). Dupã aceea, arãtându-Se om, spune ucenicilor: “Întristat este sufletul meu pânã la moarte” (Matei 26, 38) și S-a rugat în Grãdina Ghetsimani cu sudoare de sânge (Luca 22, 44). Iuda cunoștea locul și, luând câțiva soldați, a venit sã-L prindã. A fost prins și dus la Ana, la Caiafa, și în cele din urmã la Pilat. Acum Petru se va lepãda de trei ori de Hristos, tãgãduind cã-L cunoaște. Pentru a ne reaminti de toate acestea, seara se scoate în mijlocul bisericii Sfânta Cruce.

Vinerea Patimilor

În aceasta zi, se pomenesc sfintele și mântuitoarele și înfricoșãtoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos pe care le-a primit de bunãvoie pentru noi. Se mai face încã pomenire de mãrturisirea mântuitoare fãcutã de tâlharul recunoscãtor care a fost împreunã cu El.

Biserica numește Patimile Domnului: sfinte – pentru cã Cel ce le-a rãbdat este Sfântul Sfinților, sfințenia însãși; mântuitoare – pentru cã ele sunt prețul cu care Domnul a rãscumpãrat neamul omenesc din robia pãcatului; înfricoșãtoare pentru cã nu poate fi ceva mai înfricoșãtor decât ocara pe care Fãcãtorul a rãbdat-o de la fãptura Sa. În aceastã zi nu se sãvârșește Liturghia pentru cã însuși Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru cã Mirele s-a luat de la noi. (Matei 9, 15). Se fac numai ceasurile împãrãtești care ne pun înainte nemãrginita smerenie a Domnului, Crucea cea dãtãtoare de viațã și credința tâlharului. Seara sãvârșim denia prohodului Domnului, care este ultima treaptã a tânguirii pentru Hristos, înainte de Învierea Sa. Se înconjoarã de trei ori biserica cu Sfântul Epitaf – semn al celor trei zile petrecute în mormânt.

Sâmbãta Mare

În aceastã sfântã zi, prãznuim îngroparea dumnezeiascã a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea în iad, prin care neamul nostru, fiind chemat din stricãciune, a fost mutat spre viațã veșnicã.

Iosif cel din Arimateea, coborând de pe cruce Sfântul trup al Domnului, l-a îngropat în mormânt nou, punând o piatrã mare la intrarea lui: Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt iar cu sufletul lui curat și dumnezeiesc Se pogoarã în iad. Sufletul a fost despãrțit prin moarte de trup și l-a dat în mâinile Tatãlui. Și-a dat și propriul Sãu sânge, preț de rãscumpãrare pentru noi. Trupul Domnului a suferit și despãrțirea sufletului de trup, dar nicidecum stricãciunea în înțelesul unei putreziri a trupului.

Read Full Post »

La Mulţi Ani, de Florii!


 

Cu ocazia sfintei sărbători a Floriilor, vă urez tuturor celor care purtaţi nume de floare “La Mulţi Ani” şi împlinirea tuturor viselor. În această duminică dinaintea Sfintelor Sărbători Pascale, în care cinstim intrarea triumfătoare a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, mulţi români îşi serbează onomastica.

La Mulţi Ani!

Read Full Post »


Bravo Victor Ponta!

Astăzi, fiind o zi de marți, pentru mulți dintre noi au fost trei ceasuri rele. Parlamentul fierbe, având de dezbătut două moțiuni, una promovată de PSD, vizând proasta gestionare a banului public în domeniul social, iar cea de a doua promovată de liberali, privea sistemului sanitar, ajuns după unii în colaps iar după alții în moarte clinică!!! Sindicatele mai hotarâte decât oricând în ultimii cinci ani, de a declanșa mari acțiuni de protest la nivel național, profesorii sătui de promisiunile mincinoase lansate de guvernanți pe sticla televizoarelor, pichetează disperați sediile prefecturilor și refuză să mai pună note elevilor iar funcționarii publici hotărâti să-și recapete verticalitatea prin acțiuni proprii de protest.

Peste tot și toate, dezbaterile din Parlament sau de la diferite televiziuni au făcut din senatorul Cătălin Voicu, vedeta negativă de ultima oră. Pentru prima dată, în ultimii douăzeci de ani, DNA, solicită nu ridicarea imunității, ci direct aprobarea arestării unui parlamentar pentru săvârșirea unor grave fapte de corupție.

Ca de fiecare dată, românii se împart grabiți în două tabere antagonice, unii, strigând ca din gură de șarpe: este o lucrătură a puterii PD-L-iste, este mâna președintelui Traian Băsescu, iar ceilalți fac fie pe deontologii, fie caută argumente substituindu-se grosolan puterii judecătorești, care ar trebui lăsată singură să decidă în funcție de gravitatea faptelor și de probele administrate.

Deși nu sunt puțini cei care se strșduiesc din răsputeri să transfere scandalul Voicu spre PSD, Victor Ponta, nu s-a pierdut cu firea. Dimpotrivă. A făcut un tur de forță, în Senat ți Camera Deputaților, străduindu-se să fie nu numai în mijlocul grupurilor parlamentare, ci să și impună soluțiile raționale cerute de starea gravă în care se complace guvernul Boc.

Deși la București arde, după-amiaza și-a făcut timp să dea o fugă până la Călărași, însoțit de Liviu Dragnea, încercând să stingă alt foc, ce de o bună bucată de timp nu mai este deloc mocnit, ci, dimpotrivă este ca o vâlvătaie.

Victor Ponta a participat la o reuniune lărgită a Biroului Permanent Județean al PSD Călărasi, menită a pregăti Conferința Județeană și pe baza acesteia viitoarele campanii electorale, care să coducă la câștigarea alegerilor viitoare.

A vorbit SIMPLU, dar CONVINGĂTOR.

A spus că nu are party-priuri cu nicio persoană din organizația noastră și că-și  dorește un câștigător ales de reprezentanții noștri în mod direct.

A demonstrat tact, înțelepciune și fermitate.

M-am felicitat pentru decizia luată la Congres, alături de mulți colegi, de a-l vota pe Victor Ponta și am privit jena de pe chipul celor care astăzi se lingușeau pe lângă el confundându-l cu….Mircea Geoană.

Read Full Post »


Îl cunosc pe Ninel Damian de mulți ani.

Revoluția din Decembrie 1989, ne-a apropiat și mai mult, el devenind șeful CFSN și apoi CPUN Mun. Călărași în anul 1990. Apoi, pe listele FSN-ului a devenit deputat în primul Parlament al României. În anul 1992 drumurile noastre s-au despărțit, el, alături de alți colegi de partid călărășeni trecând la PD-ul condus de Petre Roman, iar eu, alături de Arbagic, Drăgan, Neagu și alții înființând FDSN-ul, actualul PSD, condus sau susținut de Ion Iliescu. În acel an, noi am câștigat alegerile, facându-ne structuri de partid solide în toate localitățile, astfel că în 1996 și apoi  in 2000, am câștigat din nou, inclusiv Consiliul Jud. administrativ.

După o lungă perioadă de mai mulți ani de rătăcire, Ninel Damian a revenit acasă . A fost reprimit prietenește și a fost susținut ca vicepreședinte la partid și la Consiliul jud.administrativ, iar în anul 2008, susținut de o echipă ce a crezut în el, a redevenit deputat, sub sigla PSD, în colegiul nr 2 din jud.Călărași.

Anii 2009 și 2010 au fost ani grei, obținând un scor modest la alegerile locale și parlamentare din 2008. Autosuspendarea subsemnatului a amplificat dihonia dintre noi. Neîncrederea a luat locul respectului, suspiciunea locul adevărului, contestarea locul unității. Pe acest fundal, NOI, Organizația Județeană, sau structurile de conducere, am devenit o umbră sau un vis urât a ceea ce am fost, atunci când eram uniți și reușeam să câștigăm aproape totul.

În campania electorală din anul 2008, Ninel a preferat un slogan interesant, dar nepartinic “oamenii înaintea partidelor”. Era ca un răspuns tranșant la nemulțumirile legate de viața de partid la Călărași și ca un preambul la ce va urma. Campania electorală pentru alegerile prezidențiale a pus capac la toate! Dacă organizatoric și la muncă ne-am” înhămat cu toții”, în schimb candidatul PSD M.G. și staful de campanie impus la Călărași, inclusiv prin plantarea ONMST pe o funcție inexistentă și nemeritată, au dezvoltat un stil de conducere bazat pe aroganță și ciocoism, lipsit de încredere, responsabilitate și transparență. În scurt timp, sintagma folosită în partid a devenit NOI și voi. Echipa “auto-investită” doar ca staf electoral, încearca de peste cinci luni să acapareze conducerea, lansând săgeți otrăvite spre ”cei vechi, cei neagreați de centru, sau cu puține resurse financiare”. În acest timp, aroganța, infatuarea, lipsa de comunicare și de transparență, au devenit manifestări copiate după ”chipul candidatului.“

Mă îngrozesc, privind la televizor, cum echipa centrală în acest timp, îl pregătea pe Catalin Voicu pentru viitoarea echipă guvernamentală…

I-am înțeles amărăciunea lui Ninel Damian, atât în acea perioadă cât și după pierderea alegerilor și chiar ieșirile dure din mass media locală, având în vedere modul în care era tratat de “echipa nouă”. Îi reamintesc însă că de același tratament am “beneficiat” foarte mulți dintre cei vechi, care continuam să ne purtăm crucea în interior și mai ales să nu abandonăm cu usurință lupta.

Eram convins că Ninel va apuca din nou pe drumul bejeniei, uitând sau punând într-un colțișor al inimii sale mari, amintirile comune legate de acțiunile de partid făcute împreună, de iubirea noastră comună pentru “Borcea și salciile ei plângăcioase”, de “pietrele, copii sau bătrânii din județ” care ne cunosc și care ne-au dat tărie și susținere atunci când ne era mai greu.

Pentru toate acestea Ninel Damian ne-a rămas dator…

Cu un răspuns bărbătesc, convingător, pentru noi cei care am crezut în el și l-am susținut public, PSD-iștilor sau susținătorilor anonimi care l-au votat pentru a ne reprezenta în Consiliul județean sau în Parlament, prietenilor sau chiar numai călărașenilor. Nu-l apăr, dar cred că a avut motivații serioase care l-au împins spre rătăcire! Și mai cred, că dacă suntem o echipă de oameni serioși în PSD, aveam obligația să-l și ascultăm…

Altfel,casa noastra, devine mai săracă, mai neprimitoare și mai pustie!!!

http://www.dincalarasi.ro/?p=4781

Read Full Post »


În urmă cu circa zece zile, mâhnit de ceea ce se întâmpla în județ si mai ales de atmosfera trăită la cea mai înaltă reuniune de partid, am revenit în Călărași cu gânduri sumbre. Am privit înapoi în timp. Am constatat cu stupoare că port în spate povara celor douăzeci de ani trecuți de la Revoluția română din decembrie 1989, la care am participat din primele momente, visând și crezând în nevoia de schimbare. Credeam în democrație și visam la libertate, inclusiv la libertatea de exprimare. Au urmat ani grei, dar frumoși, ani în care eram plecat cu săptămânile sau cu lunile, încercând și nu de puține ori reușind să-mi pun cunoștințele, puterea de muncă și mai ales o părticică din sufletul meu, în acțiunile sau legile la care am lucrat. De fiecare dată îmi refăceam energia debordantă atunci când reveneam acasă,lângă familie și cei pe care-i simțeam aproape. Pentru mine, Călărași înseamnă acasă. Sediul PSD-ului însemna acasă. Colegii, mai mult sau mai puțin conoscuți, îmi dădeau putere la început sau sfârșit de săptămână.

În douăzeci de ani, țara s-a schimbat, Călărașiul s-a schimbat, noi ne-am schimbat. În bine, în mai puțin bine, sau de ce nu, în rău. Atmosfera în Călărași a devenit halucinantă, neprietenească, apăsătoare prin suspiciune și conflictuală. Sau poate mi se părea doar mie, care nu reușeam să înțeleg ce se întâmpla în jurul meu și mai ales cum prietenii deveneau dușmani, cum din colegi de partid am devenit adversari într-o competiție surdă, cum invidia lua locul respectului iar minciuna aruncase adevărul în Borcea.

Casa noastră, orașul și sediul au devenit neprietenoase, reci și neprimitoare. 

Credeam că doar pentru mine. Discutând cu mai mulți colegi am constatat că au același sentiment de înstrăinare, că spiritul de echipa, colegialitatea și sprijinul au dispărut. Că locul unor acțiuni politice care să sudeze o echipă și așa mult slăbită, a fost luat de acțiuni denigratoare, rău-voitoare și calomnioase, cu ținta clară în interiorul PSD. Adversarii politici din celelalte partide jubilează de bucurie, privind spre un PSD care rătăcește de luni bune în „deșert” și care nu reușește să identifice sau să promoveze o singură acțiune, fie în sprijinul călărășenilor, fie al membrilor și simpatizanților proprii…

Noi, pot spune, în urmă cu câteva luni nu ne-am pierdut doar conducerea ci mai ales busola, că nu suntem capabili, cei cu state vechi sau mai noi in partid, să identificăm adevăratele probleme cu care ne confruntăm pentru a putea promova și soluții.

În primul rând, bătălia nu trebuie să fie  dusă pentru preșidenția organizației județene, întrucât conducerea este colegială, ci ar trebui să construim o echipă de conducere capabilă să înlocuiască dezbinarea cu un spirit nou, costructiv și deschis.

În al doilea rând, alegerile locale bat la ușă, iar noi suntem mai dezorganizați ca niciodată, iar perspectiva lipsește cu desăvârșire. În acest sens, discutăm de conferința județeană, dar nu înțelegem, sau nu vrem sa înțelegem, că anterior acesteia vor trebui derulate 55 de Adunări Generale, care ar trebui să așeze partidul pe drumul cel bun. Să stabilească atât echipele locale de conducere și, cât mai ales viitorii noștri candidați la funcțiile de primar, viceprimar și consilieri locali, în total aproape 900 de colegi.

Nu am auzit încă pe nimeni, desigur dintre cei care nu-și plătesc intervențiile pe media, ci se prezintă transparent într-o conferință de presă să afirme ritos, eu, noi, noua conducere ne propunem câștigarea alegerilor locale în județ, astfel dorim să câștigăm primari în 30 de comune, în două orașe, și cel puțin într-un municipiu din două.

Pe această bază, Organizația Județeană își propune câștigarea Presidenției Consiliului Județean administrativ și a unui număr de minimum 15 consilieri județeni, câte trei în fiecare colegiu și de ce nu, a cel puțin patru mandate de parlamentari.

De abia atunci PSD Călărași va conta, iar cetățenii  se vor întoarce spre noi.

Până atunci, vom continua să ne zbatem în ridicol, primarii PSD vor fi vânați de puterea portocalie, iar schimbarea viceprimarilor (gen Lehliu Gară sau Dor Mărunt), va continua nestingherit.

Poate că, trezit din visare și adus cu picioarele pe pământ, Președintele organizației  si parlamentarul nostru, va lua cuvântul  ducând problemele noastre în Parlament. Chiar dacă va vorbi pentru prima dată după un an și jumătate de tăcere!!!

Până atunci, casa noastră este în pericol de a fi furată, batjocorită sau ridiculizată.

Read Full Post »


Felicitari ADRIAN NASTASE !!!

Consiliul National Al PSD, al doilea organism de conducere, dupa Congres, in sedinta de astazi si-a ales Presedintele.

A cistigat Adrian NASTASE, asa cum era de asteptat de altfel, cu un scor impresionant. Se pare ca PSD-ul a plecat pe drumul cel bun. Se string rindurile.

Sper ca atunci cind a vorbit dl. Ion Iliescu colegii de la Calarasi erau acolo unde le este locul in mod obisnuit in ultima perioada.

Imi permit sa postez in continuare discursul integral prezentat de Adrian Nastase la Consiliul National:

“Stimaţi colegi,

Timpul care a trecut de la Congresul din 20 februarie arată că partidul nostru a avut dreptate atunci când şi-a manifestat ÎNŢELEPCIUNEA COLECTIVĂ de a-şi fi oferit o nouă şansă, având curajul unui nou început.

În 20 februarie, partidul a arătat voinţa de schimbare, militanţii noştri au dat semnalul pentru recredibilizarea acţiunii politice a PSD.

Schimbarea de la Congres este importantă nu atât pentru că un om mai tânăr a câştigat în faţa unui alt politician, ci prin faptul că noul preşedinte are şansa şi datoria să aducă nu doar o necesară schimbare de stil, ci şi o modificare profundă în modul de acţiune al PSD.

Partidul nostru are nevoie de mai multă consecvenţă, de recâştigarea respectului cetăţenilor, de remotivarea militanţilor.

PSD are nevoie de refacerea legăturilor sale cu societatea românească.

Cu toţii avem nevoie de o nouă speranţă, de noi idealuri.

Oamenii trebuie să se reîncarce pozitiv printr-un proiect capabil să scotă structurile noastre de partid din starea de blazare şi de apatie care le-a cuprins.

La 20 februarie primul pas important a fost realizat.

Schimbarea în bine trebuie să continue.

În partid, trebuie să depăşim frustrarea perdanţilor şi euforia câştigătorilor.

Avem nevoie de realism, de înţelepciune, de solidaritate.  

Dar, prieteni, greul de abia acum începe!

Competitorii s-au radicalizat, vor să slăbească, prin dezertări şi trădări, partidul nostru pentru că simt ameninţarea unui suflu nou, mai puternic, mai viguros, mai dinamic.

Este pentru prima dată în ultimii ani când i-am luat nepregătiţi.

Le convenea starea de băltire şi disoluţie lentă din partidul nostru.

Era foarte simplu pentru ei să spună că suntem partidul flăcării violet şi al atacurilor energetice.

Derizoriul în care intrasem ne ducea direct spre dezastru.

NIMIC NU E MAI PERICULOS ÎN POLITICĂ DECÂT RIDICOLUL.

Nimic nu e mai înjositor decât să devii subiectul băşcăliei celorlalţi.

În ultimii ani devenisem partidul-balama, iar dacă nu se producea schimbarea, deveneam partidul-spectator, marginalizat şi dispreţuit.

De acum, indiferent de frustrările personale ale unor colegi, avem cu toţii datoria unităţii, a intrării în dispozitivul de luptă politică.

Am pierdut în ultimii cinci ani multe din fiefurile noastre electorale.

Nu vreau să căutăm vinovaţi, nu cred că ar ajuta la ceva.

Trecutul e trecut, rănile trebuie să se vindece.

Acum doar viitorul contează.

În 2012 urmează alegerile locale, apoi cele parlamentare.

În vara lui 2014 este programat testul alegerilor pentru Parlamentul European, iar la final, provocarea supremă, alegerile prezidenţiale.

Iată, dragi colegi, în viitorii cinci ani avem de luptat în patru confruntări electorale majore. Pentru pregătirea lor avem doi ani. Ar putea părea mult. În realitate, timpul e scurt.

Stimaţi prieteni,

Avem de eliminat multe din slăbiciunile partidului, de care adversarii noştri au ştiut să se folosească.

Suntem acum într-o etapa de stabilizare, de absorbţie a „şocului post-electoral”.

În primul rând, trebuie părăsite tranşeele, săpate adânc în partid, de-a lungul acestor ani.

Să punem cu toţii: RĂZBOIUL RECE DIN PSD S-A ÎNCHEIAT!

De acum, trebuie să pregătim ofensiva împotriva actualei puteri, căutând soluţii credibile pentru oameni.

Dacă vom avea înţelepciunea de a încheia bătăliile interne, contextul social şi politic ne va fi favorabil.

Dezamăgirea în ţară este mare, promisiunile încălcate ale puterii portocalii sunt numeroase.

Disperarea determinată de abuzuri se acumulează în sufletele oamenilor.

Oamenii simt că România se scufundă, tot mai mult şi tot mai adânc, în mocirla cleioasă a clientelismului şi dispreţului faţă de legi şi de cetăţeni.

Puterea portocalie e ca o mlaştină care înghite speranţele, proiectele şi visele noastre.

Românii sunt forţaţi să devină cinici pentru a putea supravieţui.

Oamenii au devenit mai agresivi unii faţă de alţii, lipsa de compasiune şi de solidaritate faţă de compatrioţi se transmite de la cel mai înalt nivel şi a devenit politică de stat.

Societatea românească, sfâşiată de tensiunile dintre cei bogaţi şi cei săraci, dintre categoriile sociale, devine tot mai lipsită de reguli.

România nu mai este guvernată prin solidaritate, ci prin frică.  

Prieteni,

Să nu cădem însă în eroarea de a crede că viitoarele alegerile sunt câştigate de la sine.

Pentru a învinge, trebuie să ne pregătim temeinic.

Oamenii aşteaptă de la noi seriozitate şi competenţă, calităţi cu care i-am obişnuit în timpul guvernărilor noastre.

Cetăţenii au nevoie de soluţii concrete, la probleme concrete.

Acest Consiliu Naţional trebuie să fie semnalul pe care-l dăm României că a trecut etapa aşezării scaunelor în jurul mesei.

Funcţiile în partid trebuie gândite nu numai din perspectiva notorietăţii şi a prestigiului pe care îl pot aduce titularilor lor, ci şi a utilităţii pentru acţiunea întregului partid.

Departamentele partidului nu pot fi coordonate prin telecomandă, prin email sau prin videoconferinţe.

Este nevoie de o muncă permanentă.

La fel ca în fotbal, fiecare va trebui să joace cât mai  bine, pe postul lui.

Stimaţi colegi,

Să privim cu atenţie la ce se întâmplă în jurul nostru.

Competitorii noştri se pregătesc intens pentru viitoarele alegeri.

Liberalii şi-au construit o echipă puternică şi unitară, iar obiectivul lor este să devină principalul partid al opoziţiei.

Ne sunt competitori, dar trebuie să ne fie şi aliaţi în lupta pentru apărarea democraţiei.

Să nu ne iluzionăm, morişca presiunilor în „republica procurorilor” va continua împotriva membrilor noştri de partid.

„Nimeni nu trebuie să se mai simtă în siguranţă”, acesta este principiul după care este condusă astăzi România.

Şi într-adevăr, pe zi ce trece, nimeni nu se mai simte în siguranţă:

  • salariaţii de la stat nu ştiu dacă vor mai avea locuri de muncă, şomajul fiind în creştere continuă;
  • pensionarii nu mai sunt siguri de pensiile lor;
  • copiii nu ştiu dacă îşi vor primi alocaţia;
  • întreprinzătorii oneşti, care au încheiat contracte cu statul, şi-au pierdut speranţa plăţii creanţelor;
  • firmele plătesc concediile de maternitate dar guvernul nu le rambursează cheltuielile;
  • elevii nu ştiu ce examene vor da la admitere.

La telefon nu mai pot fi spuse decât banalităţi.

Şi exemplele pot continua.

Sunt însă prea multe pentru ca democraţia din România să nu fie în pericol.

Pas cu pas, speranţa este înlocuită de disperare, iar frica devine un sentiment tot mai răspândit.

S-au redescoperit metodele din timpul lui Ceauşescu: oamenii vorbesc în şoaptă sau în locuri în care să nu poată fi interceptaţi.

Zi de zi şi în proporţii de masă, absurdul cuprinde tot mai mult România.

Tupeul neruşinat a devenit politică de stat.

Suntem ameninţaţi cu noi împrumuturi pentru a se plăti datoriile statului dar, în acest timp, bugetul Administraţiei prezidenţiale a crescut.

De asemenea şi veniturile clientelei portocalii. 

Racolările de parlamentari şi deţinerea unei majorităţi pro-prezidenţiale i-au făcut pe oamenii lui Băsescu să creadă că totul este permis.

Acum au decis să ia partidului nostru şi preşedinţia Senatului.

Să NU permitem acest lucru.

 

Prieteni,

Şansa pe care o avem este să mergem pe drumul nostru, să ne apărăm valorile, să-i apărăm pe cetăţeni, cu mijloacele pe care le are un partid de opoziţie.

Desigur, nu este un drum uşor, dar caracterele tari se arată în opoziţie, nu la putere, atunci când trântorii roiesc în jurul stupului.

Este nevoie, în mod evident, să pornim o acţiune imediată şi energică de recredibilizare a social-democraţiei româneşti.

Societatea aşteaptă să lăsăm deschise porţile partidului, nu să ne baricadăm în interior şi să ne prefacem că am pierdut cheile de la uşi.

Este vital să avem o reţea de militanţi cât mai amplă, cât mai motivată, care să transforme PSD dintr-un partid birocratic într-o mişcare politică, având profunde rădăcini în societate.

În Transilvania avem un deficit de susţinere enorm.

Ardelenii şi bănăţenii ne aşteaptă să venim cu soluţii la problemele lor.

Nu trebuie să-i dezamăgim sau, şi mai rău, să-i uităm.

Îi putem atrage pe oameni de partea noastră prin soluţii realiste, nu prin exerciţii banale de retorică.

În toată ţara oamenii aşteaptă acţiune din partea partidului nostru.

Suntem un partid naţional, care-i reprezintă pe toţi cetăţenii, indiferent dacă locuiesc în ţară sau în străinătate.

Trebuie să găsim soluţiile potrivite pentru oamenii din fiecare regiune a ţării.

Lecţiile ultimilor ani ne arată că bătăliile politice viitoare pot fi câştigate doar prin renaşterea speranţei cetăţenilor în partidul nostru, iar acest lucru se poate realiza arătându-le oamenilor că PSD este o organizaţie militantă, care luptă pentru interesele lor.

Dragi colegi,

Vreau să vă mulţumesc pentru faptul că aţi fost alături de mine în ultimii ani. Vă mulţumesc şi pentru încrederea pe care mi-aţi acordat-o în 2008 de a fi preşedinte al Consiliului Naţional.

Reafirm astăzi faptul că vreau să contribui la redresarea partidului, la întărirea capacităţii noastre de a acţiona şi de a-i convinge pe români că trebuie să ne acorde votul lor la viitoarele alegeri.

Pentru acest motiv îmi depun candidatura pentru un nou mandat în fruntea Consiliului Naţional.

Vă cer sprijinul pentru proiecte pe care le putem realiza împreună.

În calitate de preşedinte al Consiliului Naţional vreau să pot aduce la turaţie maximă motoarele partidului, departamentele de specialitate.

De la alegerea mea, în februarie 2008, în fruntea Consiliului Naţional şi până acum au fost redactate aproximativ 500 de documente de specialitate, au avut loc numeroase şedinţe ale departamentelor, în Bucureşti dar şi la Iaşi, Slatina, Bacău, Piteşti, Baia Mare, Alba Iulia, Alexandria, Brăila sau Mizil. Au avut loc întâlniri şi analize locale sau regionale cu agricultori, oameni de afaceri din industrie, patronate şi sindicate din transporturi, construcţii şi alte domenii, specialişti din gospodărirea apelor şi protecţia mediului, cu oameni de cultură şi membri de partid din administraţiile judeţene şi locale.

În luna mai a anului 2008, departamentele de specialitate ale Consiliului Naţional au finalizat o analiză critică deosebit de cuprinzătoare care, sub titlul „Putere fără guvernare – 1200 de zile de haos în România” a denunţat incapacitatea guvernării de dreapta de a administra o ţară care, deşi devenise membru cu drepturi depline al Uniunii Europene inclusiv prin eforturile noastre, se îndepărta în ritm accelerat de standardele europene de performanţă şi nivel de trai.

Multe dintre analize au fost incluse în cele 45 de buletine informative de tip newsletter care au fost distribuite cu frecvenţă bilunară organizaţiilor judeţene şi locale, membrilor Biroului Permanent.

Dragi colegi,

Dacă vrem să câştigăm alegerile, urmează o perioadă foarte grea, în care va trebui să muncim cu toţii foarte serios.

Iată câteva din acţiunile şi proiectele pe care Departamentele ar putea să le aibă în vedere în săptămânile viitoare:

  1. identificarea nişelor pentru creştere economică şi a modalităţilor de creştere a veniturilor la bugetul de stat;
  2. precizarea poziţiilor noastre în ceea ce priveşte politica fiscală (în special metoda de impozitare), politicile în domeniul social şi, mai ales, atitudinea faţă de legea pensiilor şi de legea salarizării unitare sau în ceea ce priveşte alocaţiile pentru copii;
  3. găsirea soluţiilor de finanţare a unor proiecte de infrastructură, inclusiv în mediul rural, utilizând şi resurse europene;
  4. identificarea modalităţilor de stopare a şomajului şi de creare a unor noi locuri de muncă, inclusiv în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii, întrebuinţând mediul de afaceri şi diminuând birocraţia;
  5. optimizarea utilizării terenului agricol, dezvoltarea zootehniei şi a industriei alimentare de procesare;
  6. sprijinirea autorităţilor locale în crearea unor surse alternative de energie (solară, eoliană, etc.), care să genereze energie ieftină, inclusiv prin atragerea de fonduri europene; popularizarea programului deja existent de subvenţionare a instalării de panouri solare;
  7. strategie naţională energetică, pentru identificarea de soluţii privind independenţa energetică a României; stimularea cercetării în domeniu;
  8. extinderea la nivel naţional a reţelei de colectare a deşeurilor; introducerea sa la nivel rural;
  9. programe de reîmpăduriri în zonele afectate de inundaţii;
  10. strategie naţională de modernizare a mediului rural;
  11. politici de sprijinire a românilor plecaţi la muncă în străinătate; transformarea statului într-un partener al acestora;
  12. crearea de alternative pentru pensionarii din sistemul de stat care, în prezent, sunt obligaţi să îşi caute noi resurse de venit;
  13. refacerea, prin măsuri concrete, a statutului social special al unor categorii profesionale aparte (medici, profesori, militari, cler);
  14. strategii de regenerare socială şi economică a comunităţilor urbane din zonele foste industriale (de tip Mizil sau Valea Jiului), prin soluţii alternative de dezvoltare, identificate concret de Departamentele PSD.

 

Dragi colegi,

Noul Consiliu Naţional trebuie să redevină cu adevărat un for deliberativ pentru partidul nostru.

Consiliul Naţional trebuie convocat mai frecvent, pentru a se menţine cât mai puternică legătura dintre conducerea partidului şi militanţii săi.

Propun ca, în fiecare toamnă, Consiliul Naţional să se întrunească într-o şedinţă având rolul unei conferinţe ideologice a partidului.

În cadrul acestui for, vom putea să dezbatem problemele doctrinare, să acomodăm ideologia noastră cu realităţile unei lumi în schimbare şi cu evoluţiile politice din stânga europeană.

De asemenea, în cadrul aceluiaşi Consiliu Naţional am putea să analizăm direcţiile strategice ale PSD, iar acestea să fie supuse validării membrilor.

După cum ştiţi, există deja aprobat un Plan de activităţi al Consiliului Naţional pentru anul 2010.

Fără a dori să-l prezint în detaliu, cred că sunt esenţiale câteva activităţi:

  • Asigurarea unui mod operativ privind raportarea rezultatelor monitorizării asupra ministerelor şi agenţiilor guvernamentale precum şi a situaţiilor negative semnalate de mass-media referitoare la activitatea politică, economică, socială şi culturală şi transmiterea punctelor de vedere către comunicatorii partidului;
  • Implementarea unui sistem de comunicare şi consultare cu membrii PSD din comisiile parlamentare de resort din Camera Deputaţilor şi Senat; sprijinirea activităţii desfăşurate de parlamentarii PSD în legătură cu promovarea legislaţiei în domeniu, a interpelărilor, analizelor sau materialelor elaborate în cadrul departamentelor;
  • Lansarea dezbaterilor privind „2012 – Proiect politic pentru guvernarea României”, astfel încât la sfârşitul acestui an să avem o formă consolidată a acestui document politic fundamental pentru perioada de opoziţie.

Acţiunea noastră în opoziţie, pentru a fi cât mai eficientă, trebuie să devină cât mai largă, să atragem de partea noastră categoriile pe care le reprezentăm în mod tradiţional.

Forumurile sunt acel cadru amplu în care putem să dezbatem problemele importante pentru societatea românească.

În acest an, ar fi bine să organizăm cel puţin câte o reuniune a Forumului Naţional al Muncitorilor, al celui al Agricultorilor, precum şi a unei prime întruniri a Forumului naţional al oamenilor de ştiinţă, cultură şi artă.

De asemenea, relaţia cu militanţii ecologişti poate fi îmbunătăţită printr-un Forum dedicat problemelor „societăţii şi economiei verzi”.

Forţa partidului va creşte, pas cu pas, ca urmare a activităţii de zi cu zi a departamentelor, a organizării săptămânale a unei şedinţe generale şi, ori de câte ori este nevoie, cu anumite departamente, în raport de problemele concrete.

Departamentele vor oferi substanţa de idei şi argumentele pentru a-i convinge pe cetăţeni că PSD este cu adevărat alternativa de care are nevoie România, că doar partidul nostru poate guverna eficient, onest şi competent, în folosul oamenilor, nu al unei camarile.

Acestea sunt câteva din acţiunile pe care doresc să le realizez în calitate de Preşedinte al Consiliului Naţional.

Pentru aceasta vă solicit să-mi acordaţi încrederea voastră.

Prieteni,

Cred într-un PSD puternic şi unit, într-un partid respectat.

Partidul nostru are nevoie de Forţă şi de Echilibru!

Avem o nouă şansă.

Depinde doar de noi ca ea să se împlinească.”

Read Full Post »


Read Full Post »

Older Posts »