Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for aprilie 2010

…PSD contra PSD…???


Războiul fratricid sau PSD contra PSD?


Dacă la nivel central, după Congresul partidului, lucrurile par să se fi așezat, la noi acasă, la Călărași, partidul este în “clocot”. La București, Victor Ponta se străduiește ca împreună cu noua echipă de conducere aleasă de Congres să refacă unitatea partidului pornind de la solidaritatea membrilor săi și identifică adversarii politici împotriva cărora trebuie acționat, pentru atragerea electoratului Psd-ist.

La Călărași, competiția politică declanșată în urmă cu mai multe luni, pentru alegerea unei noi conduceri județene a atins cote inimaginabile, prin abandonarea valorilor și principiilor social-democrate și promovarea unor acțiuni de grup (sau chiar de gașcă), prin abandonarea argumentelor ce țin de doctrină, de competență și competiție politică intre colegi și promovarea unor reminiscențe tipic comuniste, speram uitate.

La Călărași, prin implantarea sau parașutarea dep. Oana Mizil, de către “centru” să “sprijine” organizația, competiția politică internă a fost înlocuită cu “politica forței”, dată de bani, pumn sau arătarea tătucului de la nivel național… știe X, el m-a trimis, el mă sprijină.

La Călărași, argumentele doctrinare au fost înlocuite cu atacuri la persoană, injurii, calomnii, minciuni etc., totul de un grobianism de neimaginat.

La Călărași, statutul PSD a devenit o cărticică ce este lecturată doar de fraieri și care nu este respectat de către organele de conducere.

Astfel:

– de peste șapte luni, organele de conducere județeană, biroul permanent, comitetul executiv sau consiliul județean nu funcționează, nu au fost convocate și nu sunt de loc implicate în organizarea conferinței ordinare județene, ci doar câteva persoane;

– în această perioadă au loc, doar, niște “întâlniri ad-hoc “, la care participă, de regulă la cârciumi, ca așa zis invitați doar cei apropiați de “tabăra (???) doamnei deputat;

– în toată această perioadă nu a fost organizată nicio conferință de presă în scopul prezentării deciziilor luate la nivel central, sau pentru a fi prezentate abuzurile autorităților locale, ci doar  acțiuni de susținere și promovare a propriei imagini prefabricate.

La Călărași a fost descoperit dușmanul PSD-ului, care este pesedeul insuși!!!

Nu va speriați, nu întregul PSD, ci doar cei care și-au permis să aibă un alt punct de vedere în privința susținerii candidaților la președinția organizației;

Grupusculul format în jurul candidatei, care se dorește unică, încearcă să o impună prin orice mijloace, de la insulte până la amenințări și să determine fie retragerea din competiția internă, fie  nominalizarea ca delegați doar a persoanelor ce acceptă compromisul.

-aici și sper că doar la noi, delegații sunt acceptați doar dacă acceptă de acum ca la conferința viitoare să arate cu cine au votat unei persoane de încredere;

-aici și sper că doar la Călărași, un tânăr ce se dorește lider aduce injurii grave unei doamne doctor și unei colege din TSD, și niciun conducător nu ia atitudine;

-aici și sper să fim unicați, președintele care conduce o întâlnire de partid se supără și pleacă de la prezidiu, deși se discuta despre ghidul adunărilor generale;

-aici, își permit susținătorii d.nei Oana Mizil, să vină în ședință și să-i amenințe pe cei care mai crâcnesc sau candidează împotriva acesteia;

-aici, la Călărași, la Grădiștea, Dâlga, Dragalina, Roseți sau Borcea, unde au fost deportate peste 18.500 de familii de către regimul comunist, Oana Mizil ne vorbește despre binefacerile regimului de tristă amintire și despre bunicul său, și crede că este un afront  dacă-ți permiți să ai o altă atitudine;

-aici și doar aici la Călărași poți spera să conduci o organizație județeană, deși până la această dată nu ai condus nimic.

Dacă toate aceste lucruri țin de firesc și de viața de partid, înseamnă că și noi intrăm aici la Călărași  în ceea ce înseamnă  normalitatea “impusă”.

Este bine că în sfârșit Oana Mizil a descoperit adversarii și dușmanii PSD-ului, in interiorul organizației județene, fără a scoate o singură silabă despre PD_L , PNL sau  Traian Băsescu.

Sper că la sfârșitul Conferinței județene, să nu rostească replica mentorului său……a fost un fleac, i-am ciuruit…

Read Full Post »


Lunile martie și aprilie, prin datul etern, sunt folosite cu pioșenie de toți cei ce încearcă să-și regăsească liniștea sufletească. Fără a avea pretenția parcurgerii Purgatoriului sau a escaladării Golgotei, în postul Sfintelor sărbători pascale simți că oamenii sunt și altfel. Mai buni, mai îngăduitori, mai toleranți…

Poate veșnicia este determinată și de ciclicitatea anotimpurilor. Primăvara, cu toate necazurile trăite sau spuse de semenii noștri, cultivă bucuria, speranța și viața.

Oamenii sunt altfel. Îngrijorați, dar capabili să și zâmbească, preocupați de greutățile cotidiene dar dispuși să-i sprijine pe cei în necaz sau nevolnici și mai ales hotărâți să nu lase speranța să moară.

Se simt bunătatea, respectul și solidaritatea umană.

Aș spune că primavara prin miracolul vieții și al înnoirii îi face pe oameni să redevină oameni. Îi simți, îi înțelegi, îi aștepți. Primăvara răutățile mai mici sau mai mari  dispar, sau sunt mult atenuate. Fiecare dintre noi caută să facă lucruri bune, curate și sincere. Și totuși…

Sunt semeni ai noștri pentru care timpul uman este oprit, care se întorc cu o ușurință dezarmantă în trecutul de grotă unde și mai ales când forța pumnului și nu a minții dădea întotdeauna dreptate.

Trăim oare la începutul mileniului trei, în secolul 21, și în anul de grație 2010???  Depinde din ce unghi privești. Astăzi voi vorbi doar din cel negativ, întrucât câteva evenimente cu consecințe ucigătoare m-au cutremurat. Părinți care-și ucid copii cu lovituri de topor sau copii care-și înjunghie părinții. Conducători auto care cu o ușurință criminală ucid unul, doi sau mai mulți oameni… Recent în unul din marile orașe ale țării, un oraș cu …staif și cu pretenții, un cetățean în prezența unui nepoțel este bătut bestial și ucis. Nu a contat vârsta, nu a contat că erau în plină stradă, nu conta că era un minor înmărmurit de față, nu conta ca viața unui semăn al nostru nu ar avea dreptul să o ia nimeni. Sau poate greșim și ar trebui să ne întoarcem la legea talionului ”ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”, ceea ce ar presupune o discuție serioasă pentru reintroducerea pedepsei supreme – pedeapsa cu moartea…

Read Full Post »

Iarna vrajbei noastre


În urmă cu mulți ani, mă hârjoneam cu colegul și prietenul Marinică Anghel pe o carte aparută în anii adolescenței, cu titlul sus indicat. Eram doar liceeni, într-o epocă apusă și care și-a  dat obstescul sfârșit…

La cumpăna dintre anii 2009-2010, un alt tip de vrajbă a pus stăpânire pe mințile și inimile noastre, dar de data aceasta am constatat că iarna de afară este chiar în noi, că noi am construit-o, că noi o întreținem și că noi chiar avem nevoie de ea.

Nu contează că ne gasim la cumpăna dintre ani sau în perioada sărbătorilor pascale. Nu contează că cei care plâng, care ies în stradă și care au curaj să-și ceară drepturile chiar au dreptate. Nu impresionează pe nimeni că pe stradă astăzi sunt dascălii noștri, că ieri au fost medicii, iar în urmă cu puține zile lucrătorii din administrația publică.

Scriu acest post iar în Senat se dezbate moțiunea simplă privind „educația – de la supraviețuire la colaps”. Îi ascult pe actualii senatori iar un ochi imi plânge și unul râde. Tristețea este determinată de starea de jenă care mă încearcă ascultând drama prin care trec școala românească și dascalii ei. Ma bucură faptul că PSD-ul s-a trezit și se comportă așa cum trebuie, ridicând în dezbaterile la moțiune adevăratele probleme ale școlii și ale profesorilor. Învățământ subfinanțat, peste 15.000 de posturi desființate, salarii chiar de mizerie și ca și cum aceste nenorociri nu ar fi suficiente peste tot și toate se întinde pecinginea politizării învățământului prin proiectul de lege promovat de Boc 4.

Discursurile sunt spumoase, iar auditoriul contrariat, între starea de jenă și realitatea afișată politic de guvernanții PDL-iști. Culmea este că majoritatea parlamentarilor sunt dascăli!!!   Câți dintre ei cred în ceea ce spun și mai ales în ceea ce afirmă adversarii politici. Ministrul Funeriu sau „Funerariu” așa cum a fost botezat astăzi în văzul națiunii de o distinsă senatoare, este k.o. De altfel ce ar mai putea spune atunci când adevărul este cunoscut de toată lumea. Șansa oferită de viață și de săptămâna luminată a fost ratată de ministrul de resort. Avea una singură. Să-și asume cu demnitate eșecul școlii și conștient că nu poate face mai mult să-și prezinte demisia…

În curând se va trece la vot. Dar oare învățătorii și profesorii din toată țara, sau mai bine de aici de la noi din Călărași își amintesc cu cine sau cu ce partid au votat în urmă cu puțin timp? Se anunță rezultatul votului: 51 de voturi pentru și 65 împotriva moțiunii.

Moțiunea a căzut, deci nu aveți dreptate domnilor profesori, iar votul dat în 2008 a risipit toate speranțele. Deși primăvara nu poate fi întoarsă din drum, este clar că iarna vrajbei noastre va continua, iar întunericul întreținut de putere nu va putea fi risipit de lumina cultivată cu pasiune de dumneavoastră….

Read Full Post »


Cuvintele care nu duc mai departe Lumina Lui Hristos, îngroașă întunericul!

Bunătatea sufletească, bucuriile pe care le-ați adus celor din jur,

mângâierea ce ați dăruit-o celor aflați în suferință, să pătrundă în casele

și în inimile tuturor, în noaptea în care

Hristos a Înviat!

De la întuneric la lumină…
Cea mai veche şi mai strălucită sărbătoare a creştinătăţii este Învierea Domnului, numită şi sărbătoarea Paştilor, adică ziua în care noi prăznuim pe Hristos, „Paştile nostru”, care s-a jertfit pentru noi.Obiectul acestei sărbători creştine este amintirea vie a patimii, a morţii şi a Învierii lui Iisus Hristos. Sfânta Scriptură a Noului Testament spune că Iisus Hristos, înainte de a pătimi, a prezis de mai multe ori că va fi răstignit, dar a treia zi va învia. De teama aceasta, iudeii au pus soldaţi de pază la mormântul lui Iisus Hristos. Totuşi, minunea s-a întâmplat.După intrarea solemnă în Ierusalim-de Florii-, Mântuitorul a fost judecat şi răstignit, a murit pe cruce şi a fost pus în mormânt, iar după trei zile a înviat din morţi.
Duminică dis-de-dimineaţă, Iisus Hristos a înviat ca un biruitor, cu puterea dumnezeirii Sale, ca să împlinească Scriptura şi cele pentru mântuirea neamului omenesc.La Cina cea de Taină, în noaptea când a fost trădat de unul dintre apostoli, Iuda Iscarioteanul, înainte de a fi prins şi arestat, Iisus a instituit sărbătoarea Paştelui , după porunca ce I-a fost dată de Dumnezeu.Duminica – a treia zi după Scripturi – femeile purtătoare de mir au găsit mormântul Mântuitorului gol. Împotriva tuturor, a celor care L-au acuzat şi batjocorit, numindu-l în derâdere Regele Iudeilor, rege încoronat cu spini, rege al cărui tron era o Cruce, părăsit de ai săi, păzit sub grea şi rece lespede de piatră, Hristos a izbândit cea mai strălucită biruinţă ce s-a văzut vreodată: biruinţa asupra morţii şi asupra răutăţii omeneşti. În conştiinţa Bisericii, Învierea Domnului nu este doar cea mai veche sărbătoare creştină, ci şi începutul şi culmea tuturor sărbătorilor şi a praznicelor.

Paştile este precedat de 40 de zile de post aspru, apoi o altă săptămână, a şaptea, cea a patimilor.Un rol deosebit în determinarea şi fixarea duratei Postului Mare l-a avut, probabil, numărul 40 care apare în Vechiul Testament de mai multe ori. Principalele evenimente care implică acest număr ar fi cele patruzeci de zile ale potopului, cele patruzeci de zile petrecute de Moise pe muntele Sinai, cele patruzeci de zile în care iscoadele evreilor au cercetat pământul Canaanului, în care aveau să intre, cele patruzeci de zile parcurse de Sfântul Prooroc Ilie spre a ajunge la muntele Hore, cele patruzeci de zile pe care Dumnezeu le pune înaintea poporului din Ninive, spre a se pocăi.În Noul Testament există anumite pasaje-cheie unde se aminteşte de numărul de patruzeci de zile, cele patruzecide zile petrecute de Mântuitor în pustiul Carantanie, cele patruzeci de zile de la Înviere şi până la Înălţare, timp în care Mântuitorul le dă Sfinţilor Apostoli ultimele învăţături.Un ultim indiciu la fel de important ar fi cei patruzeci de ani petrecuţi de poporul lui Israel în pustiu. Simbolismul acestei perioade este unul forte şi reprezintă cu siguranţă timpul în care Dumnezeu încearcă lealitatea fiilor lui Israel, în vederea renaşterii unei noi generaţii fidele lui.

Sărbătoarea Învierii Domnului este cea mai mărită, îmbucurătoare şi solemnă dintre sărbătorile anului. Duminica Învierii ne amintește de trecerea noastră de la întuneric la lumină şi de la moarte la viaţă. Învierea din morţi a lui Iisus Hristos este semnul biruinţei sale, iar comemorarea acestei Învieri rămâne de milenii una dintre cele mai importante sărbători ale creştinătăţii.

Adevarat a Înviat !!!  Paște fericit tuturor celor ce cred în Dumnezeu!

Read Full Post »

Omagiu Generalului


Arma de tradiție, Jandarmeria Română a apărut în epoca modernă, în cadrul procesului istoric al formării și dezvoltării societății românești, din necesitatea existenței unei forțe menite să acționeze pentru menținerea și realizarea ordinii interne. Aniversăm anul acesta împlinirea a 160 ani de la înființarea Jandarmeriei Române.

Jandarmeria Română apare pentru prima dată în Moldova. Prin Ofisul numărul 13, din 17 februarie 1850, în baza Convenției de la Balta-Liman, Grigore Alexandru Ghica deschidea prima adunare a Divanului Obștesc, iar la 25 februarie 1850, printr-un alt Ofis, solicita luarea în discuție a proiectului legii privind reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi. La 3 aprilie 1850, în Moldova, domnitorul Grigore  Alexandru Ghica promulga Legiuirea pentru reformarea Corpului Slujitorilor în Corp de Jandarmi, lege care dădea statut juridic acestei arme, legitimând-o în fața celorlalte arme și a națiunii române. Această zi marchează nașterea Jandarmeriei în spațiul românesc și devine, din 5 iunie 1998, Ziua Jandarmeriei Române. Despre începuturile Jandarmeriei în Țările Române există puține izvoare documentare. Termenul, ca atare, așa cum rezultă din documentele vremii, apare în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, alături de cel de slujitor și strajă pamânteană, fără a se face o delimitare precisă între ele. Desființată în perioada comunistă, imediat după Revoluția din Decembrie l989, Jandarmeria Română a fost reînființată, întrucât dezvoltarea societății românești a impus existența unor forțe menite să acționeze pentru menținerea și restabilirea ordinii publice. Cu toată criza pe care a traversat-o, Jandarmeria Română  și-a îndeplinit atribuțiile și misiunile care i-au fost iîcredințate, indiferent de denumirile avute. Considerată ca armă de elită, activitatea Jandarmeriei a fost și este de mare importanță, atât în timp de pace, cât și în timp de război, prin multitudinea misiunilor încredințate și înaltul profesionalism cu care au fost si sunt îndeplinite.

Jandarmeria  a fost și este o instituție publică cu o contribuție importantă la menținerea ordinii și liniștii publice, fiind un garant al statului de drept și nu un instrument de opresiune, cum a fost considerată într-o anumita perioadă de istorie.

Jandarmeria Română a avut și are comandanți de mare valoare și devotament.Sper să nu fac o împietate aducând în acest moment, un omagiu de suflet dar și de conștiință jandarmilor căzuți la datorie și în primul rând celui care a fost un distins conducător al Jandarmeriei, General de brigadă Ion Bunoaica, căzut la datorie pe dealul de la Mogoșești, in chiar ziua aniversării armei – la acea dată – in 1 septembrie 1995, și al cărui Ministru de Interne eram în acele momente. FELICITĂRI JANDARMI!!!

Bunul Dumnezeu să-i odihnească în pace și liniște pe cei căzuți la datorie.

Read Full Post »