Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for august 2011

Frumoasa și bestia…


În urmă cu aproape doi ani din nimic s-a născut o mare dragoste: pe de o parte Ea, venită de la București “pe cai mari”, să salveze organizația, că doar era susținută de Centru, îl “bătuse pe Gigi Becali” și mai ales, avea în vene sânge domnesc crezându-se “urmașa lui Ștefan Cel Mare”, iar pe de altă parte, el “bestia”,un grup de admiratori căzuți în extaz, care cu gurile căscate ascultau poveștile de doi bani pe care le depăna de fiecare dată… Astfel s-a născut la noi “Noul PSD”!

Amorul sincer, ca și focul, a ținut doar cât Ea și-a respectat angajamentele prenupțiale și a cotizat în stânga și-n dreapta plătind mesele organizate, mititeii și “zvonacii”, iar împărțirea dregătoriilor viitoare era un simplu moft cu care-i aburea pe supuși de fiecare dată.

De o bună bucată de timp luna de miere s-a terminat! Ea, fie a ajuns la “fundul sacului” fie “mezalianta călărășeană” îi crează disconfort! Ceata, sau mica ceată de admiratori s-a transformat într-o gașcă de cârcotași…ieri o adulau, iar astăzi spun că Ea uită să-și plătească obolul, pardon cotizația, că faimoasele promisiuni nu reprezintă decât praf în ochii celor fraieri, că relația cu Centrul nu s-a îmbunătățit deloc, ba dimpotrivă, si mai ales că noua construcție s-a transformat într-o himeră!

Acum doi ani se comparau cu un stup de albine: aveau regină, albine lucrătoare și sperau, puțini trântori! Cei nemulțumiți de noua echipă, exact ca albinele, au “roit”!

Astăzi, stupul este bezmetic, întrucât regina nu a fost capabilă să unească membrii și mai ales să dezvolte organizațiile, albinele s-au cam săturat să fie doar lucrătoare, iar trântorii par a fi devenit adevărații stăpâni…butoiul cu miere s-a transformat într-unul cu varză acră…acum se caută vinovații și mai ales se pun etichete…Întrucât admiratorii de ieri, par să se fi trezit din “vraja frumoasei”și au încercat să se exprime public sau prin depese trimise Centrului, rapid au primit etichete ingrate: de la ”cârcotași și puciști de sertar” până la “cozi de topor”! Din vajnici admiratori si apărători s-au transformat în “bestii” care-i vor capul contestatarii de astăzi nu sunt niște membri de rând, ci reprezintă însăși nucleul de conducere, iar soluția propusă,“mazilirea”, vine de la sine, ca un rău necesar!

Nu sunt simple dispute, ci e o batalie surdă dusă la nivel de județ, prin toate mijloacele, bătălie care ne împinge în penibil.

Acum doi ani, la Conferința județeană se vorbea de Noul PSD, care se năștea și care va câștiga alegerile viitoare!

Acesta să fie Noul PSD?

Read Full Post »

Ultimul drum…


Ultimul drum…

Miercuri 10 august 2010, calarasenii,cu mic cu mare,barbati sau femei, prieteni  adevarati sau doar de conjunctura, saraci sau bogati, s-au adunat in jurul catafalcului pe care trona George.

Dupa ultima noapte de priveghi, in care s-au depanat amintiri, timpul a inceput sa curga mai repede.

Cei apropiati, cei care participau sincer la aceasta despartire nedreapta, sperau in mod usuratic ca timpul sa se opreasca pe loc.

In realitate, secundele, minutele si orele parca treceau prea repede.

L-am privit pe George Naghi pe catafalcul de la “ferma”…zâmbea! Parea impacat cu sine insasi, cu cei din jur, familie, prieteni sau oameni simpli carora in “viata “ le facuse mult bine. Parea impacat cu soarta harazita de Dumnezeu!

Cu totii depuneau o lacrima sincera la capatâiul tau!

Zimbetul ii era unul timid. Asa cum i-a fost si viata.

Multimile nu-l speriau, dar nu se simtea in largul sau!

Banii nu au reusit sa-l transforme, ramânând modest, înțelegător și mai ales dispus la orice oră să ajute pe cineva.

Era iubit de oamenii simpli, de salariatii cinstiti de la Aldis si prea putin urât de detractori sau de cei care nu au reusit în viață.

Familia, soția, copii, cei apropiați îl venerau pentru faptul că a reușit în viață.

A avut un singur mare secret…: MUNCA și credința sinceră că poate mai mult!

De peste treizeci de ani George a dus o bătălie cu el însuși pentru a face mai mult, pentru a face totul mai bine și mai frumos! Această bătălie și mai ales succesele nu l-au transformat.

A rămas un Om modest, păstrându-și prietenii – oameni simpli sau realizati -pe care-i avea încă anterior anului 1989…

George nu a fost și cred că nici nu și-a dorit asta, un sfânt sau un zeu.

Tot ceea ce este omenesc nu i-a fost strain.

A iubit viața și familia, și-a iubit sotia – venerând-o pe Alina pentru extrem de multe lucruri – și-a iubit copii și prietenii!

A iubit munca, fizică sau intelectuală, transformând-o într-un cult!

A iubit Călărașiul și pe călărășeni, averea făcând-o și păstrând-o aici!

A iubit apa Borcei, ca orice călărășean care a băut apă din Dunăre și a hotărât că intreaga-i viață să o trăiască alaturi de ea.

Tot mai aproape!

Și-a mutat si locuinta pe malul apei.

Pentru a o simti cu adevarat, cu tot ceea ce este de iubit si trait, de la valurile inspumate atunci cind primavara ploua mult si devine inspaimintatoare, pina la salciile plingacioase care te imping la visare sau la cintecul pasarelelor care-l trezeau dimineata. De la o partida de pescuit pina la o plimbare nevinovata cu salupa, pe Borcea sau Dunare…

Incet dar sigur clipele au trecut si a venit ULTIMUL DRUM !

Calarasenii si nu numai, au raspuns prezent…cu miile! Cu dragoste si mai ales cu multa modestie! Cortegiul funerar – oameni si masini – a avut mai multi kilometri! Sute de coroane si enorm de multe flori !!! Dar mai ales LACRIMI…! Lacrimi adevarate, ca boabele de cristal varsate de prieteni sau necunoscuti indiferent de culoarea politica. Pentru o zi majoritatea calarasenilor au fost in strada. Fiecare dorea sa-ti fie alaturi cel putin pentru o clipa pe ultimul drum….

Ca prieten si crestin iti spun “noapte bună George”!

Dumnezeu să te ierte si sa te odihnească în pace!

…………………………………

La puțin timp a început să plouă!

De altfel, acum cind scriu plouă de 24 de ore…

Sunt lacrimile tale…

Read Full Post »