Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘DE SUFLET’ Category

Începutul sfârşitului


Inceputul sfirsitului? Deja de câteva zile lucrurile par a fi scapate de „sub control”. Daca la inceput zeci de mii de romani din toata tara isi exprimau solidaritatea cu Raeed Arafat si Serviciul SMURD, astazi cuvintele de ordine adresate Presedintelui Traian Basescu si Guvernului Boc de catre manifestanti sunt „demisia” si „Jos”! Astazi manifestantii, cu SPERANTA in suflet striga „veniti cu noi, ca in 22”, facind referire la Revolutia din decembrie 1989 si aducându-si aminte de toate necazurile traite in ultimii ani. Felicitari celor din Bucuresti, Cluj, Timisoara, Iasi, Constanta…se pare ca se misca TARA ! Raeed Arafat, prin personalitatea sa a fost doar scânteia!

Daca „ieri” nemultumirile vizau in principal starea dificila in care se gaseste serviciul public de sanatate, astazi si zilnic, miile de oameni care au curaj sa infrunte NOUL REGIM TOTALITAR, isi striga nemultumirile reale, pe care le traiesc zilnic de mai multi ani. Se pare ca starea de batjocura promovata de putere, dupa aceasta lectie va lua sfirsit. Aroganta manifestata de Guvernul Boc, dar sustinuta public de Presedintele Traian Basescu, cu ocazia motiunilor de cenzura sau in interventiile televizate a devenit proverbiala. Si peste tot TEAMA! Teama ca vei fi dat afara din serviciu, teama ca nu vei reusi sa-ti platesti ratele, sau ca nu vei avea ce pune pe masa copiilor sau parintilor nevolnici, ca telefonul iti este ascultat, ca turnatoria, alaturi de minciuna si hotia au devenit adevarate „virtuti”, promovate de o putere atotstapânitoare.

Incredibil, dar adevarat ! Manifestantii din Piata Universitatii, dar si din toate cele 68 de orase in care au iesit  in strada, in  Romania europeana, membra a UE si mai ales pretinsa a fi un stat de drept striga alaturi de necazurile proprii:  LIBERTATE! Si astazi, ca si „ieri”, oamenii ies in strada, in ciuda celor care incearca pe canalele media sa minimalizeze protestele sau sa-i impinga la periferia societatii pe protestatari. Toti sunt romani! Eu as spune romani adevarati, romani carora le pasa si care astazi „ajungându-le cutitul la os” indiferent de profesie sau meserie, de faptul ca au un serviciu bun sau sunt someri, ca sunt tineri sau foarte tineri sau apartinând generatiei a doua sau a treia, ca sunt barbati sau femei, tineri sau tinere in jurul majoratului, au inteles ca drepturile ca sa fie respectate de putere, in primul rând trebuie cerute. Impuse si respectate! Cu fermitate si raspicat! Exact ca in Piata Universitatii ! Miile de romani din toata tara si mai ales revendicarile lor, pline de substanta, au facut ca reprezentantilor puterii sa le inghete sângele. Unii isi pun cenusa-n cap pe la diferite televiziuni, altii continua aroganta pe care o manifesta de mai multi ani. Aroganta unor ciocoi de moda noua! A celor cu bani. A celor care cred ca cu bani poti obtine in Romania tot ce doresti. De la certificate de buna purtare pâna la faimoasele „diplome sau titluri” care i-ar urca intr-o ierarhie profesionala care le este straina. Inamici sau dusmani le sunt toti ceilalti. Membrii partidelor politice, apoliticii, „asa zise galeriile de fotbal”…Nu conteaza ca sunt romani. Pur si simplu, lor, totul le „pute”. In afara lor sunt dusmanii, incultii, mahalalele, viermii sau ciumpalacii. Norocul nostru ca nu mai sunt plantatii altfel am fi fost tratati precum sclavii.

Ce se intimpla in Tara ar trebui sa ne impresioneze profund! Acum, când scriu, in Piata Universitatii se striga pentru a opta zi: DEMISIA! A Presedintelui Basescu, a Primului ministru Boc, a Guvernului…Nu cred ca in piata, chiar daca au fost si ciocniri violente intre protestatari si jandarmi se instituie haosul. Aceste ciocniri tin de afirmarea democratiei in fata celor care de cinci ani sunt surzi. Romanii in piata au redescoperit semnificatia unui cuvânt sfânt: Libertate!  Desi revolta a fost determinata de foame, de frig, datorita lipsurilor cotidiene, datorita batjocurii cotidiene a imbuibatilor, datorita hotiei si nu in ultimul rând coruptiei. In Piata  Universitatii nu sunt doua tabere, asa cum ar dori unii. Nu trageti in jandarmi, pentru ca ei se gasesc in situatia celor care „merg pe sârma” si actioneaza cu lacrimi in ochi. Si ei au fost disponibilizati si lor li s-au taiat  sporurile si salariile. Si ei au parinti cu pensii de mizerie, sau copii care-si cauta un rost in viata…”Sa nu uiti Darie” ca in decembrie 1989, sloganul care ne-a dat curaj celor care am iesit in strada a fost: „ARMATA E CU NOI”… De ce astazi, in ianuarie 2012  nu ar fi zguduita Piata sau TARA de sloganul „JANDARMII SUNT CU NOI”!!! De abia atunci sobolanii ar fugi de pe corabia care se scufunda…

Read Full Post »


Dreptul de a spune nu….
In decembrie 1989, noi romanii am cistigat un drept elementar.
Dreptul de a spune NU ! Deschis, pe fata, scrisnit sau fluierat !
Adresat de regula celor care dind din coate tin cu tot dinadinsul sa ne conduca.
Ajungind acolo sus, cred ca le este permis orice!
Sa emita judecati de valoare, sa propuna solutii care-i vizeaza de regula doar pe cei condusi, sa ignore legile si sa ridice imoralitatea la rang de principiu!
De regula ignoranti, infatuati, imorali, adepti ai nepotismului si ai politicii de gasca, conducatorii ajunsi pe „noile” fotolii se transforma rapid in ciocoii noi.
Totul este ca intr-un paienjenis de netrecut.
Se sustin unii pe altii si singura valoare este banul.
Curat sau murdar!
Ei au insa gulerele albe.
Ei pot decide atit soarta cit si existenta celorlalti.
Au taiat si au decis pensiile si salariile, au disponibilizat la „norma” bugetari si militari, au stimulat plecarea din tara a medicilor si au transformat dascalii in slujbasi ai unei educatii prost concepute!
Au bulversat institutiile democratice care si asa sau nascut greu si spera ca in curind sa faca acelasi lucru inclusiv cu Tara.
Regionalizarea sau noua impartire administrativa, va arunca in aer relatiile interetnice, cel putin in Transilvania!
Parlamentul a devenit o umbrela, care sub lozinca unei majoritati de strinsura, inlatura raspunderea personala a conducatorilor cu o raspundere colectiva, a unei entitati greu de stabilit.
……………………………………………………………………………………………………………
In tot acest timp, el, cetateanul coplesit de necazuri, aproape a uitat sa se bucure si mai ales sa spere ca intr-o buna zi va trai „omeneste”.
Astazi, de Ziua Nationala,el cetateanul obisnuit si anonim si-a privit cu dispret liota de conducatori care sau catarat pe votul sau in fotolii caldute si i-a fluierat sau i-a huiduit! Cu nesat si din totii rarunchii. Nu era un simplu gest de nesupunere sau de respingere, ci parea a fi inceputul unei adevarate furtuni.

 

 

Read Full Post »

Ultimul drum…


Ultimul drum…

Miercuri 10 august 2010, calarasenii,cu mic cu mare,barbati sau femei, prieteni  adevarati sau doar de conjunctura, saraci sau bogati, s-au adunat in jurul catafalcului pe care trona George.

Dupa ultima noapte de priveghi, in care s-au depanat amintiri, timpul a inceput sa curga mai repede.

Cei apropiati, cei care participau sincer la aceasta despartire nedreapta, sperau in mod usuratic ca timpul sa se opreasca pe loc.

In realitate, secundele, minutele si orele parca treceau prea repede.

L-am privit pe George Naghi pe catafalcul de la “ferma”…zâmbea! Parea impacat cu sine insasi, cu cei din jur, familie, prieteni sau oameni simpli carora in “viata “ le facuse mult bine. Parea impacat cu soarta harazita de Dumnezeu!

Cu totii depuneau o lacrima sincera la capatâiul tau!

Zimbetul ii era unul timid. Asa cum i-a fost si viata.

Multimile nu-l speriau, dar nu se simtea in largul sau!

Banii nu au reusit sa-l transforme, ramânând modest, înțelegător și mai ales dispus la orice oră să ajute pe cineva.

Era iubit de oamenii simpli, de salariatii cinstiti de la Aldis si prea putin urât de detractori sau de cei care nu au reusit în viață.

Familia, soția, copii, cei apropiați îl venerau pentru faptul că a reușit în viață.

A avut un singur mare secret…: MUNCA și credința sinceră că poate mai mult!

De peste treizeci de ani George a dus o bătălie cu el însuși pentru a face mai mult, pentru a face totul mai bine și mai frumos! Această bătălie și mai ales succesele nu l-au transformat.

A rămas un Om modest, păstrându-și prietenii – oameni simpli sau realizati -pe care-i avea încă anterior anului 1989…

George nu a fost și cred că nici nu și-a dorit asta, un sfânt sau un zeu.

Tot ceea ce este omenesc nu i-a fost strain.

A iubit viața și familia, și-a iubit sotia – venerând-o pe Alina pentru extrem de multe lucruri – și-a iubit copii și prietenii!

A iubit munca, fizică sau intelectuală, transformând-o într-un cult!

A iubit Călărașiul și pe călărășeni, averea făcând-o și păstrând-o aici!

A iubit apa Borcei, ca orice călărășean care a băut apă din Dunăre și a hotărât că intreaga-i viață să o trăiască alaturi de ea.

Tot mai aproape!

Și-a mutat si locuinta pe malul apei.

Pentru a o simti cu adevarat, cu tot ceea ce este de iubit si trait, de la valurile inspumate atunci cind primavara ploua mult si devine inspaimintatoare, pina la salciile plingacioase care te imping la visare sau la cintecul pasarelelor care-l trezeau dimineata. De la o partida de pescuit pina la o plimbare nevinovata cu salupa, pe Borcea sau Dunare…

Incet dar sigur clipele au trecut si a venit ULTIMUL DRUM !

Calarasenii si nu numai, au raspuns prezent…cu miile! Cu dragoste si mai ales cu multa modestie! Cortegiul funerar – oameni si masini – a avut mai multi kilometri! Sute de coroane si enorm de multe flori !!! Dar mai ales LACRIMI…! Lacrimi adevarate, ca boabele de cristal varsate de prieteni sau necunoscuti indiferent de culoarea politica. Pentru o zi majoritatea calarasenilor au fost in strada. Fiecare dorea sa-ti fie alaturi cel putin pentru o clipa pe ultimul drum….

Ca prieten si crestin iti spun “noapte bună George”!

Dumnezeu să te ierte si sa te odihnească în pace!

…………………………………

La puțin timp a început să plouă!

De altfel, acum cind scriu plouă de 24 de ore…

Sunt lacrimile tale…

Read Full Post »

La Mulți Ani, de Florii!


Cu ocazia Sfintei sărbători a Floriilor, vă urez tuturor celor care purtaţi nume de floare “La Mulţi Ani” şi împlinirea tuturor speranțelor. În această duminică, ultima inaintea Sfintelor Sărbători Pascale, în care cinstim intrarea triumfătoare a Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, mulţi români îşi serbează onomastica. Să aveți parte de liniște, bunăstare și împliniri!

Read Full Post »


 

Iarna, cu tot ce înseamnă ea, frig, vânt, zăpadă, stăpânește tot.
A pus stăpânire chiar și pe chipurile și sufletele noastre!
Până astăzi, 8 Martie, când Soarele, protectorul Vieții, ți-a devenit aliat.
Doar El și Tu, aveți menirea de a da viață, de a transforma visul în realitate, ura în dragoste și speranța în certitudine!

 La mulți ani, iubite …doamne!

Read Full Post »


O zi bună tuturor!

Sfântul Nicolae a venit încercând să aducă în casele și sufletele noastre pace, liniște și mai ales SPERANȚE! O dată cu el a venit pentru cei ce am fost cuminți și…moș Nicolae! Mulțumim pentru daruri și pentru urări, iar celor ce iubesc această minunată zi le transmit din suflet „La mulți ani”!

Read Full Post »

Orfani




A fi om e mai greu decit plumbul pe lume,
Noi nici nume n-avem.Dar citi oameni au nume?

Ne-ati uitat in camin si ni-i greu si rusine,
Mai cumplita,oricum e uitarea de sine.

Suntem rai intre noi,tot ce-i rau ne-nraieste,
Cei mai rai sunt cei ce urasc omeneste.

Noi-parinti nu avem,cum destinul ne-arata,
Pe pamint,cei mai multi n-au nici mama, nici tata.

Poate ca,intre noi,peste traiul de ciine,
Sunt cei supradotati pentru lumea de miine.

Si mai mare ca noi e,oricum,alta rana,
UN POPOR DE ORFANI,INTR-O TARA ORFANA.

Adrian paunescu-10.04.1997

Read Full Post »

Noapte bună, Adrian!


Noapte bună, Adrian!

Ascult, citesc…iar lacrimi de cristal imi curg pe obraz! In ele există prietenie și respect, iubire și regret, tribut și dar! Îți datorăm toate acestea, copii și părinți, prieteni sau adversari!

TU, nu poți pleca! Doar dormi…iar noi de astăzi citim, recitim, iubim sau plângem…spunând: Mulțumim ADRIAN!

Read Full Post »


Cuvintele care nu duc mai departe Lumina Lui Hristos, îngroașă întunericul!

Bunătatea sufletească, bucuriile pe care le-ați adus celor din jur,

mângâierea ce ați dăruit-o celor aflați în suferință, să pătrundă în casele

și în inimile tuturor, în noaptea în care

Hristos a Înviat!

De la întuneric la lumină…
Cea mai veche şi mai strălucită sărbătoare a creştinătăţii este Învierea Domnului, numită şi sărbătoarea Paştilor, adică ziua în care noi prăznuim pe Hristos, „Paştile nostru”, care s-a jertfit pentru noi.Obiectul acestei sărbători creştine este amintirea vie a patimii, a morţii şi a Învierii lui Iisus Hristos. Sfânta Scriptură a Noului Testament spune că Iisus Hristos, înainte de a pătimi, a prezis de mai multe ori că va fi răstignit, dar a treia zi va învia. De teama aceasta, iudeii au pus soldaţi de pază la mormântul lui Iisus Hristos. Totuşi, minunea s-a întâmplat.După intrarea solemnă în Ierusalim-de Florii-, Mântuitorul a fost judecat şi răstignit, a murit pe cruce şi a fost pus în mormânt, iar după trei zile a înviat din morţi.
Duminică dis-de-dimineaţă, Iisus Hristos a înviat ca un biruitor, cu puterea dumnezeirii Sale, ca să împlinească Scriptura şi cele pentru mântuirea neamului omenesc.La Cina cea de Taină, în noaptea când a fost trădat de unul dintre apostoli, Iuda Iscarioteanul, înainte de a fi prins şi arestat, Iisus a instituit sărbătoarea Paştelui , după porunca ce I-a fost dată de Dumnezeu.Duminica – a treia zi după Scripturi – femeile purtătoare de mir au găsit mormântul Mântuitorului gol. Împotriva tuturor, a celor care L-au acuzat şi batjocorit, numindu-l în derâdere Regele Iudeilor, rege încoronat cu spini, rege al cărui tron era o Cruce, părăsit de ai săi, păzit sub grea şi rece lespede de piatră, Hristos a izbândit cea mai strălucită biruinţă ce s-a văzut vreodată: biruinţa asupra morţii şi asupra răutăţii omeneşti. În conştiinţa Bisericii, Învierea Domnului nu este doar cea mai veche sărbătoare creştină, ci şi începutul şi culmea tuturor sărbătorilor şi a praznicelor.

Paştile este precedat de 40 de zile de post aspru, apoi o altă săptămână, a şaptea, cea a patimilor.Un rol deosebit în determinarea şi fixarea duratei Postului Mare l-a avut, probabil, numărul 40 care apare în Vechiul Testament de mai multe ori. Principalele evenimente care implică acest număr ar fi cele patruzeci de zile ale potopului, cele patruzeci de zile petrecute de Moise pe muntele Sinai, cele patruzeci de zile în care iscoadele evreilor au cercetat pământul Canaanului, în care aveau să intre, cele patruzeci de zile parcurse de Sfântul Prooroc Ilie spre a ajunge la muntele Hore, cele patruzeci de zile pe care Dumnezeu le pune înaintea poporului din Ninive, spre a se pocăi.În Noul Testament există anumite pasaje-cheie unde se aminteşte de numărul de patruzeci de zile, cele patruzecide zile petrecute de Mântuitor în pustiul Carantanie, cele patruzeci de zile de la Înviere şi până la Înălţare, timp în care Mântuitorul le dă Sfinţilor Apostoli ultimele învăţături.Un ultim indiciu la fel de important ar fi cei patruzeci de ani petrecuţi de poporul lui Israel în pustiu. Simbolismul acestei perioade este unul forte şi reprezintă cu siguranţă timpul în care Dumnezeu încearcă lealitatea fiilor lui Israel, în vederea renaşterii unei noi generaţii fidele lui.

Sărbătoarea Învierii Domnului este cea mai mărită, îmbucurătoare şi solemnă dintre sărbătorile anului. Duminica Învierii ne amintește de trecerea noastră de la întuneric la lumină şi de la moarte la viaţă. Învierea din morţi a lui Iisus Hristos este semnul biruinţei sale, iar comemorarea acestei Învieri rămâne de milenii una dintre cele mai importante sărbători ale creştinătăţii.

Adevarat a Înviat !!!  Paște fericit tuturor celor ce cred în Dumnezeu!

Read Full Post »

Omagiu Generalului


Arma de tradiție, Jandarmeria Română a apărut în epoca modernă, în cadrul procesului istoric al formării și dezvoltării societății românești, din necesitatea existenței unei forțe menite să acționeze pentru menținerea și realizarea ordinii interne. Aniversăm anul acesta împlinirea a 160 ani de la înființarea Jandarmeriei Române.

Jandarmeria Română apare pentru prima dată în Moldova. Prin Ofisul numărul 13, din 17 februarie 1850, în baza Convenției de la Balta-Liman, Grigore Alexandru Ghica deschidea prima adunare a Divanului Obștesc, iar la 25 februarie 1850, printr-un alt Ofis, solicita luarea în discuție a proiectului legii privind reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi. La 3 aprilie 1850, în Moldova, domnitorul Grigore  Alexandru Ghica promulga Legiuirea pentru reformarea Corpului Slujitorilor în Corp de Jandarmi, lege care dădea statut juridic acestei arme, legitimând-o în fața celorlalte arme și a națiunii române. Această zi marchează nașterea Jandarmeriei în spațiul românesc și devine, din 5 iunie 1998, Ziua Jandarmeriei Române. Despre începuturile Jandarmeriei în Țările Române există puține izvoare documentare. Termenul, ca atare, așa cum rezultă din documentele vremii, apare în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, alături de cel de slujitor și strajă pamânteană, fără a se face o delimitare precisă între ele. Desființată în perioada comunistă, imediat după Revoluția din Decembrie l989, Jandarmeria Română a fost reînființată, întrucât dezvoltarea societății românești a impus existența unor forțe menite să acționeze pentru menținerea și restabilirea ordinii publice. Cu toată criza pe care a traversat-o, Jandarmeria Română  și-a îndeplinit atribuțiile și misiunile care i-au fost iîcredințate, indiferent de denumirile avute. Considerată ca armă de elită, activitatea Jandarmeriei a fost și este de mare importanță, atât în timp de pace, cât și în timp de război, prin multitudinea misiunilor încredințate și înaltul profesionalism cu care au fost si sunt îndeplinite.

Jandarmeria  a fost și este o instituție publică cu o contribuție importantă la menținerea ordinii și liniștii publice, fiind un garant al statului de drept și nu un instrument de opresiune, cum a fost considerată într-o anumita perioadă de istorie.

Jandarmeria Română a avut și are comandanți de mare valoare și devotament.Sper să nu fac o împietate aducând în acest moment, un omagiu de suflet dar și de conștiință jandarmilor căzuți la datorie și în primul rând celui care a fost un distins conducător al Jandarmeriei, General de brigadă Ion Bunoaica, căzut la datorie pe dealul de la Mogoșești, in chiar ziua aniversării armei – la acea dată – in 1 septembrie 1995, și al cărui Ministru de Interne eram în acele momente. FELICITĂRI JANDARMI!!!

Bunul Dumnezeu să-i odihnească în pace și liniște pe cei căzuți la datorie.

Read Full Post »

Older Posts »