Atmosfera Congresului PSD, suficient de incendiară, de la aplaudaci plătiți la ghicitoare venite să stingă răul flăcării violet (sic!), m-a trimis la… bibliotecă.
Am recitit cartea colegului și de ce nu, a prietenului Vasile Sebastian Dîncu – “Țara telespectatorilor fericiți”, primită în urmă cu mulți ani.
Vasile, câtă dreptate ai!
De 3 luni nu mai suntem decât telespectatori fericiți. Îl batem pe Băsescu, câștigă Geoană! Îl batem pe Geoană, câștigă Ponta!
Infernul realității ne oferă idei sau clișee care ne justifică acțiunile. Bune sau rele, fiecare dintre noi crede că este deținătorul adevărului.
În seara fatidică a alegerilor prezidențiale pentru turul doi, țopăind am strigat: BRAVO!!! GEOANĂ – PREȘEDINTE!!! Uitasem de toate supărările, de toate neîmplinirile, jocurile nurdare sau de culise, sforării, intrigi, etc., derulate în ultimii ani. Foarte mulți ne (se) credeam în paradis, pe cai mari. Totul devenise frumos, trandafiriu, neprietenii ne erau amici sau aliați, sforăriile deveniseră jocuri politice iar ranchiuna și intriga devenise iubire.
Nu au trecut decât câteva ore și o dimineață de decembrie a readus frigul realității în fiecare. Aproape firesc, aceleași figuri au schimbat macazul, dar făcând “joc de glezne” , au continuat la două capete. Cu toții ne puneam speranțe în Congres. Cei mai mulți dintre participanți, își aveau propria realitate, propriul adevăr, propria listă aranjată, în așa fel încât rezultatul să fie cel aranjat.
La Congres s-a câștigat, dar s-a și pierdut. ENORM!
Victoria lui Victor Ponta, împotriva tuturor aranjamentelor, a fost dificilă dar clară și a demonstrat că încă există psd-iști care refuză să fie doar “telespectatori fericiți”.
Felicitări, Victor! Felicitări vocalilor sau anonimilor tăi susținători!
La pierderi vizibile și cu consecințe imediate aș menționa în primul rând aruncarea la coș sau abandonarea ideilor ca și cum astăzi singura noastră preocupare ar trebui sa fie demascarea dușmanilor interni și nu o competiție politică cu cei din afară, care tocmai în aceste zile, pe furiș, taie salariile, impozitează pensiile, reduc alocațiile copiilor…
În al doilea rând, moștenirea lăsată lui Victor Ponta are un pasiv exagerat de mare. Un partid divizat datorită unei așa-zise competiții, dar cu câștigători cunoscuți și care provin doar din câteva organizații.
În al treilea rând, rostul vicepreședinților din fiecare regiune de dezvoltare era unul pozitiv, viza descentralizarea și dădea posibilitatea ca fiecare dintre noi să se regăsească între liderii naționali sau unii chiar să devină… și mai ales ca ideile și votul lor să conteze.
Nu a fost însă, să fie așa!
De aceea cred, Vasile, că pentru a putea urca Golgota, avem nevoie mai mult ca oricând de Purgatoriu.
P.S. Le mulțumesc celor care m-au scos din bârlog!
Doruioantaracila's Blog 