Optimişti şi pesimişti…

 

De şapte ani dreapta conduce România, iar PSD-ul se află de atunci în opoziţie. Nu numai la nivel central, dar şi în multe judeţe din ţară. Au fost variante fanteziste atunci când am susţinut din umbră Guvernul Tăriceanu, doar patru ani (!!!), sau atunci când pe uşa din spate am fost împinşi la guvernare de cei interesaţi…

În ultimii trei ani s-a moşit o nouă alianţă: PSD, PNL şi PC, grupaţi în USL. Cu sau fără ajutorul sondajelor, optimiştii speră să câştige la “scor”…pesimiştii văd doar jumătatea goală a paharului şi dau noii construcţii şanse minime de reuşită în bătălia electorală ce va veni.

Primii cred că sunt câştigători chiar dacă nu fac nimic şi nu au reuşit încă să pună pe masă un program care să mulţumească şi stânga şi dreapta, să sudeze o echipă de lideri capabili să unească şi nu să dezbine şi mai ales gata să pună la un loc “cavaleria uşoară” a unora cu “cohortele “ disciplinate ale celorlalţi.

Pesimiştii nu au încredere în “forţa reunită a celor trei”, menifestată în principal pe canalele media şi aduc în balanţă elemente legate de neînţelegerile mai vechi sau mai noi, de la centru sau din judeţe, de “scârba” produsă românilor de angajarea politică sau de jocul alianţelor şi mai ales de posibilităţile de fraudă ce se prevestesc a fi comise de către Putere: Frauda la Constituţie, la lege şi mai ales în campania electorală sau în ziua votului.

Bătălia preelectorală se va da pe multe “fronturi”. În slujba Puterii se vor aduna de la constituţionalişti de ocazie care vor justifica orice încălcare a Constituţiei, până la primari şi consilieri “pocăiţi“ gata să schimbe macazul trecând pe ultima sută de metri în altă tabără. Bidoanele puterii adună tot ce se poate lua. De la oamenii cu resurse financiare majore, dar “nespălate” încă, până la cei cu dosare grele, aşa zis ”în lucru” gata oricind să dea o mână de ajutor pe faţă Puterii şi să-şi câştige ”cinstea şi libertatea”.

În tabăra adversă, optimiştii flutură pe eranele TV flamura victoriei obţinută facil, iar pesimiştii fac socoteli privind mai mult la jocurile de culise, la racolările sau dezertările din Alianţă, la presiunile prezente sau viitoare ale autorităţilor politizate.

În acest timp, in plan local, coteriile se ţin lanţ. Încrengăturile în cumetrii, susţinerile încrucişate, legăturile de afaceri transpartinice, jocul la două capete şi mai ales frica se manifestă în foarte multe locuri…frica de trecut, dar mai ales de viitor…frica de DNA sau de Poliţie, de Gardă sau ANAF…frica de politrucii instalaţi peste noapte, de neincluderea pe locuri câştigătoare, de votul uninominal sau de cei care ştiu întotdeauna care este “drumul”cel mai scurt…frica de ziua de mâine şi de locul de muncă. De aceea distanţa dintre “certitudinea” optimiştilor în Victorie şi temerile pesimiştilor este ca “de la cer la pământ.

Primii au uitat să dea semnalul de începere a bătăliei electorale care se apropie, iar secunzii încă se răfuiesc între ei şi îşi caută locuri “călduţe” salvatoare.

În tot acest timp, tot mai mulţi oameni ajunşi la disperare aleg varianta greşită a neangajării politice şi a neparticipării la vot.

Tocmai de aceea responsabilitatea noastră este uriaşă!

Read Full Post »

Frumoasa și bestia…

În urmă cu aproape doi ani din nimic s-a născut o mare dragoste: pe de o parte Ea, venită de la București “pe cai mari”, să salveze organizația, că doar era susținută de Centru, îl “bătuse pe Gigi Becali” și mai ales, avea în vene sânge domnesc crezându-se “urmașa lui Ștefan Cel Mare”, iar pe de altă parte, el “bestia”,un grup de admiratori căzuți în extaz, care cu gurile căscate ascultau poveștile de doi bani pe care le depăna de fiecare dată… Astfel s-a născut la noi “Noul PSD”!

Amorul sincer, ca și focul, a ținut doar cât Ea și-a respectat angajamentele prenupțiale și a cotizat în stânga și-n dreapta plătind mesele organizate, mititeii și “zvonacii”, iar împărțirea dregătoriilor viitoare era un simplu moft cu care-i aburea pe supuși de fiecare dată.

De o bună bucată de timp luna de miere s-a terminat! Ea, fie a ajuns la “fundul sacului” fie “mezalianta călărășeană” îi crează disconfort! Ceata, sau mica ceată de admiratori s-a transformat într-o gașcă de cârcotași…ieri o adulau, iar astăzi spun că Ea uită să-și plătească obolul, pardon cotizația, că faimoasele promisiuni nu reprezintă decât praf în ochii celor fraieri, că relația cu Centrul nu s-a îmbunătățit deloc, ba dimpotrivă, si mai ales că noua construcție s-a transformat într-o himeră!

Acum doi ani se comparau cu un stup de albine: aveau regină, albine lucrătoare și sperau, puțini trântori! Cei nemulțumiți de noua echipă, exact ca albinele, au “roit”!

Astăzi, stupul este bezmetic, întrucât regina nu a fost capabilă să unească membrii și mai ales să dezvolte organizațiile, albinele s-au cam săturat să fie doar lucrătoare, iar trântorii par a fi devenit adevărații stăpâni…butoiul cu miere s-a transformat într-unul cu varză acră…acum se caută vinovații și mai ales se pun etichete…Întrucât admiratorii de ieri, par să se fi trezit din “vraja frumoasei”și au încercat să se exprime public sau prin depese trimise Centrului, rapid au primit etichete ingrate: de la ”cârcotași și puciști de sertar” până la “cozi de topor”! Din vajnici admiratori si apărători s-au transformat în “bestii” care-i vor capul contestatarii de astăzi nu sunt niște membri de rând, ci reprezintă însăși nucleul de conducere, iar soluția propusă,“mazilirea”, vine de la sine, ca un rău necesar!

Nu sunt simple dispute, ci e o batalie surdă dusă la nivel de județ, prin toate mijloacele, bătălie care ne împinge în penibil.

Acum doi ani, la Conferința județeană se vorbea de Noul PSD, care se năștea și care va câștiga alegerile viitoare!

Acesta să fie Noul PSD?

Read Full Post »

Ziua adevărului

De aproape un an de zile ma țin departe de blog pentru a nu scrie ceea ce simt și mai ales ceea ce trebuie spus. Fac acest lucru nu din lașitate, ci așa mi-am propus să dau un răgaz noii conduceri în frunte cu Oana Mizil.

Dacă nu am scris, nu înseamnă că nu m-am amuzat, că nu m-am revoltat, sau că nu am lăcrimat citind, văzând sau trăind cum munca noastră, a psd-iștilor călărășeni, de douăzeci de ani se duce de râpă.

Am criticat-o pe Oana, spunându-i verde-n față că are multe defecte și prea putine calități pentru a fi lider. I-am spus că PSD-ul nu va fi niciodată un S.R.L. cu acționar unic, așa cum îl dorește, că sacoșele cu bani produc doar himere și că în ziua în care va uita să-și plătească susținătorii slugarnici, aceștia se vor revolta și-i vor cere capul.

Nu m-am iluzionat, fiind convins că vorbesc în zadar, întrucât dorința de prea mărire era de nestăvilit, iar rațiunea elementară lipsea cu desăvârșire.

Astăzi nu o critic pe Oana Mizil. O deplâng, pentru că prin ea speranțele multor tineri se năruiesc fiind împinse în ridicol.

Nu-i contest dreptul de a-și spune părerea, despre oricine, cu responsabilitate și mai ales cu mult bun simț. Așa cum stă bine unui vlăstar nobil, sau descendent din marii români. Însă, m-au surprins afirmațiile recente în sensul că m-ar fi bătut de trei ori…! (?!?!?!?!!) unde, când, în ce competiție, nu spune, motiv pentru care afirm că visele, chiar și cele erotice trebuie de multe ori cenzurate.

Astăzi mă simt responsabil și o compătimesc pe Oana Mizil. Pentru ceea ce a făcut, pentru ceea ce putea să facă și mai ales pentru ceea ce nu a făcut.

Trei momente cred că-i marchează personalitatea și merită a fi amintite: (1) să intri în Parlamentul României îmbrăcată în zeghe de deținut, (2) să dormi rău noaptea și a doua zi să afirmi cu nonșalanță că ești urmaș a lui Ștefan cel Mare și mai ales (3) să participi la o ședință, iar a doua zi aducându-ți aminte de adevarații stăpâni să negi hotărârile adoptate. Pentru mine a fost o trecere brutală de la ridicol la penibil. Dar nu singură, ci împreună, pentru că noi călărășenii vom rămâne aici indiferent de poziția ta.

Astăzi nu sunt dispus decât să-ți ofer un buchet de flori, cu prima ocazie când o să-ți amintești de Călărași, întrucât mi-ai confirmat cu vârf și îndesat criticile colegiale pe care ți le-am adresat.

Mai mult, minciuna are picioare scurte, iar fumigena lansată cu apararea lui Vanghelie urmărește de fapt un singur lucru, și anume să induci în eroare conducerea PSD-ului, membrii de partid, cetățenii și mai ales să ascunzi (așa cum ai făcut-o mereu) că organizația de la Călărași hotărâse de trei săptămâni să te rejecteze.

Cred că ora adevărului a sosit….. păcat de PSD Călărași, păcat de munca a sute de activiști care au muncit douăzeci de ani…

Read Full Post »

Astenia de primăvară

Și să mai spună cineva că (NU) trăim bine… Într-una din telegramele wikileaks se încerca să se identifice efectele asteniei. Nu în general și nici doar din punct de vedere medical, ci cu o țintă precisă.: astenia…la români.

Pe o fațetă, cea medicală, întâlnim o stare de slăbiciune generalizată, cauzată de schimbările în exces (de temperatură și lumină, nu vă speriați!) și se manifestă prin cefalee, nervozitate, comportament labil și mai ales scăderea memoriei.

Pe cealaltă, cea politică ar trebui să regasim manifestările acumulate în perioada iernii, legate de creșterea prețurilor și a inflatiei, scăderea salariilor și a pensiilor, reducerea sau desființarea unui număr mare de locuri de muncă și mai ales lichidarea rezervelor financiare până la ultimul leuț pentru majoritatea românilor.

De la astenie la depresia medicală nu este decât un pas, dar medicamentele prescrise o pot trata.

De la astenia politică la depresia socială este cale lungă. Astenia politică este tratată de regulă de guvernanți cu promisiuni, care de cele mai multe ori sunt mincinoase, cu daruri care de regulă sunt otrăvite și cu un zâmbet complice declanșat de spaima cătușelor vânturate de reprezentanții puterii.

În fața acestor argumente cei slabi devin slugarnici, iar cei ce se pretind vocali și verticali, adoptă rapid poziția “ghiocelului”.

S-ar putea ca flacăra violet întreținută de puterea portocalie să prevină o așa zisă depresie socială, ce ar putea cuprinde o populație sărăcită, astenică și lipsită aproape de orice speranță. Dacă anul 2010 a fost anul tăierilor de pensii, de salarii sau de locuri de muncă, se pare că anul 2011 va fi cel al scumpirilor.

Degeaba a venit primăvara ! Vremea urzicilor, a lobodei sau a cartofului a trecut. Astăzi chiar și acestea au devenit produse de lux, motiv pentru care wikileaks va transmite cancelariilor euro-atlantice nesupunerea noastră.

Și să mai spună cineva că (NU) trăim bine …

 

Read Full Post »

Rația de libertate…

Cu toții credem că știm ce este libertatea! Unii am trăit momentele în care totul era dat cu porția! Totul era raționalizat, pentru că spuneau mai marii zilei că „ce-i mult uneori strică”. Pâinea pe cartelă, benzina raționalizată, zahărul, uleiul, carnea de cele mai multe ori cumpărate pe sub mână… Alții fie că au trăit în acel timp în puf, fie că erau prea mici la acea dată și ceea ce află din povestiri cred că sunt basme. Basme cu balauri care-ți răpeau sau te determinau să nici nu-ți visezi libertatea; basme cu semeni ghiftuiți, dar dispuși oricând să-ți confiște pâinea greu câștigată, sau basme cu cuci care-și trăiau singurătatea deplină aidoma unui popor dispus să tacă, să ierte și să se mulțumească cu aproape nimic.

În decembrie 1989 am trăit libertatea! Libertatea unui popor hotărât să-și rupă lanțurile, libertatea unui popor decis să nu mai tacă așa cum a făcut-o decenii la rând și mai ales libertatea asumată în a crede, a exprima sau a acționa în interesul colectiv. Cei douăzeci de ani preziși de Brucan pentru normalitate au trecut. Între timp, speranțele au devenit pentru foarte mulți iluzii, libertatea câștigată cu sânge este vândută la tarabă în campaniile electorale pentru o găleată și un kg de zahăr sau ulei, iar bejenia românilor din Islanda până-n Australia un mod de viață aproape cotidian.

În acest timp, ei conducătorii, au descoperit adevăruri doar de ei știute și înțelese. Școala românească și dascălii sunt huliți și batjocoriți! Starea de sănătate a poporului și medicii sunt apreciați doar dacă emigrează! În acest timp sărăcia pare a fi pus stapânire pe tot și toate. Guvernanții țipa ca din gură de șarpe că nu sunt bani pentru pensii, salarii sau ajutoare sociale, deși în acest timp darnicul Boc împarte cu amândouă mâinile prin hotărâri de guvern sute de miliarde împrumutate de la FMI, sau rezultate din birurile apăsătoare puse pe populație.

În tot acest timp, el cetățeanul onest, care trăiește din leafa lunară dijmuită sever de guvernanți, este din nou la capătul răbdării. Împovărat de greutățile cotidiene, disperat de risipirea speranțelor, lipsa de soluții sau de răspunsuri în fața copiilor flamânzi sau a părinților nevolnici, îl imping pe individ către gesturi extreme, către gesturi simbol. Ultima lecție de libertate s-a predat în Parlament. Nu de la microfon sau de către vreun academician. Ci de către un bugetar, Adrian Sobaru, dispus să-și sacrifice viața în speranța că Puterea va înțelege ceva. Câtă naivitate! Să încerci să zbori deasupra unui cuib de cuci…

 

Read Full Post »

P.S.D. contra P.S.D.? (II)

Pe data de 22 aprilie 2010, postam pe blog comentariul cu același titlu, pornind de la ceea ce se întâmpla la nivel central, dar și (mai ales) în filiala călărășeană. Atunci spuneam că, “la București, Victor Ponta se străduiește ca împreună cu noua echipă de conducere aleasă de Congres să refacă unitatea partidului….”

La noi la Călărași, lucrurile erau mult mai complicate, se refăceau echipele, se constituiau taberele, se pregătea artileria cu care colegii și prietenii iși pregăteau sinuciderea. De fațadă, în massmedia, dar și în reuniuni publice sloganul refacerii unității partidului era la modă, dar toți cei care au avut coloană vertebrală au fost îndepărtați sau au plecat și singuri. Cu profesionalism și metodic! Unii mai stau în așteptare, dar cei mai mulți au plecat către UNPR, PNL și chiar PDL. Pentru sutele de membri care au abandonat organizația nu cred că își va asuma cineva răspunderea.

Acum, în organizație este liniște! Chiar prea multă! Și la centru era liniște după Congresul ce l-a desemnat pe Victor Ponta drept Președinte. Și doar noi știm cât de greu ne-a fost să votăm așa cum doream. Aceasta este istoria noastră, pe care trebuie să ne-o asumăm și mai ales să nu repetăm greșelile trecutului. Mai vechi sau recente. Astăzi, scrisoarea deschisă trimisă lui Mircea Geoană de către colegi și prieteni m-a consternat.

Ce jocuri faceţi, domnule Mircea Geoană?” În contextul în care agenda publică este dominată de subiecte de o gravitate foarte mare, discutându-se despre noul buget, despre riscul impozitării pensiilor mici şi despre reducerea sprijinului acordat mamelor, dumneavoastră aţi transmis nişte mesaje absolut suprinzătoare cu privire la campania electorală de anul trecut. Nu doar că readuceţi în atenţie un episod de tristă amintire şi pentru PSD şi pentru România, dar o faceţi într-o manieră care nu vă face deloc cinste. Aţi minţit electoratul şi anul trecut şi o faceţi şi acum vorbind despre vizita dumneavoastră la domnul Vântu. Vă readucem aminte că ştiaţi, aşa cum ştiam cu toţii, încă de la ora 13.00, de existenţa fotografiilor şi informaţilor publicate în toată presa despre prezenţa dumneavoastră la domiciliul lui Sorin Ovidiu Vântu, cu o seară înainte de dezbaterea finală din campania pentru alegerile prezidenţiale. Cu toate acestea, este de notorietate faptul că, atunci când atât domnul Hrebenciuc, cât şi domnul Guşă şi domnul Ponta v-au solicitat explicaţii în legătură cu acea vizită, i-aţi minţit spunând că episodul nu a avut loc. Aceşti oameni, ca şi întreg staff-ul care v-a susţinut v-au crezut pe cuvânt până la ora dezbaterii. Din ceea ce am aflat între timp, mai există o persoană, domnule Geoană, care a fost prezentă la acea vizită. Este vorba de jurnalistul Robert Turcescu. Îi solicităm acestuia să spună adevărul despre acea vizită a dumneavoastră.

Încheiem această scrisoare cu speranţa că veţi înceta să faceţi jocuri împotriva partidului care v-a dat totul!”

Scrisoarea este semnată de 26 de colegi, dar lista semnatarilor rămâne deschisă: eu, Doru-Ioan Tărăcilă, o semnez, dar ca membru fondator al PSD mă întreb: ÎNCOTRO PSD?

Read Full Post »

La răscruce…

Ar fi ideal ca lucrurile în viață să decurgă normal…cu urcușuri și coborâșuri…cu bucurii, dar și cu inerente necazuri. Fiecare avem capacitatea de a trece peste momentele delicate pe care ni le hărăzește soarta.  Cu sau fără urme, cu sau fără cicatrici. Educația, puterea de caracter și experiența de viață ne oferă posibilitatea unui nou început… speranțe și acțiuni, realizări și eșecuri.

 

În plan colectiv, public, lucrurile sunt mai complicate. Democrația presupune printre altele, pluripartidism, alegeri libere și corecte, majorități create în favoarea binelui public și acțiuni guvernamentale în care să se regăsească individul.

Astăzi însă trăim o mare dramă. Lideri politici, analiști, dar și simpli cetățeni se întreabă: încotro? Cei de la putere, așezați în fruntea bucatelor printr-o majoritate toxică, creată împotriva votului popular, de aproximativ doi ani au declanșat operațiunea “reformă”.

Culmea este că, așa zis doctori, sunt orbi și surzi! De fapt nu sunt decât niște măcelari ageamii care taie…taie tot ce întâlnesc în cale: salarii, pensii, stimulente, ajutoare sociale etc.

Degeaba opoziția se căznește să oprească avântul puterii demolatoare.

Degeaba sindicatele au ieșit în stradă.

Degeaba massmedia încearcă prin analiști profesioniști să prezinte alternative.

Pentru ei toate aceste lucruri nu înseamnă nimic. Pentru că ei, plus grupurile de interese ce-i înconjoară, apreciază că ne vor binele.

 

Am devenit o țară orfana și vor să devenim un popor de cobai. Ghinionul lor este că tot mai puțini acceptă umilința capului plecat.

Cei mai mulți se întreabă: ÎNCOTRO…?

Read Full Post »

Ziua cea mai lungă

27 octombrie 2010…putea fi o zi oarecare în viața fiecăruia dintre noi. Cu bucurii, cu speranțe, cu nemulțumiri sau cu decepții! O zi în calendar! Putea fi o zi obișnuită sau o zi, care avea șansa să intre în istorie, cel puțin cea post-decembristă…cu o condiție însă: în acea zi, marii bărbați ai neamului românesc, indiferent de culoare politică , de doctrine, de nume, să fi luat o decizie în funcție de ce vrea “țara”, de ce vrea majoritatea populară și de ce nu, de ceea ce simte fiecare dintre noi.

Nemulțumirea față de puterea portocalie, față de Președintele țării, față de Guvernul Boc, sau celelalte instituții centrale sau locale a atins cote inimaginabile, atât datorită măsurilor anti-populare luate (disponibilizări massive, tăieri de salarii, impozitarea pensiilor și a tuturor ajutoarelor, impunerea de noi taxe) cât și mai ales datorită aroganței, disprețului, corupției, abuzurilor sau neștiinței în actul decizional.

Pentru prima dată în ultimii 20 de ani, stânga și dreapta politică și-au dat mâna; sindicatele la presiunea membrilor și aproape împotriva voinței unor lideri mai mari sau mai mici au hotărât un miting de proporții; reprezentanți ai societății civile sau ai massmedia “neînregimentată”au criticat pe față “puterea” prin cei doi piloni: Zeus și Boc. Fiecare ”tabără” și-a pregătit arsenalul de luptă. Opozanții pe față, la vedere, în mod democratic (doar pregăteau un miting și un marș de sute de km), iar alții pe ascuns, cu sprijinul instituțiilor statului, încălcând legile și prin măsuri nedemocratice.

Ziua cea mai lungă a început însă cu mult înainte. Mii de oameni și-au pus speranțele în această zi…calvarul trebuia să înceteze! Au decis să urce Golgota, venind la București, cu mic cu mare, femei și bărbați, sindicaliști, membri ai partidelor politice sau simpli cetățeni cărora “le-a ajuns cuțitul la os”.

Mitingul și marșul au fost exemplare. Hotărât și fără incidente. Știau că în toată țara oamenii erau alături de ei. Și așa și era! În piața Guvernului sau la Parlament nu s-a auzit doar vocea celor 30 sau 50.000 de manifestanți. Acolo era chiar poporul. Și totuși….dacă vocea poporului cerea demiterea Guvernului ce resorturi ascunse i-a determinat pe parlamentarii puterii (pdl-iști, unguri, minoritari sau unpr-isti)  să o ignore???

Contra poporului sau numai a unei majorități nu te poți opune niciodată cu mijloace democratice. Arsenalul pus la bătaie de Zeus si Boc a fost unul perfid, de la “divide et impera”,la cumpărarea de voturi și așa zis conștiințe, de la corupere la șantaj și amenințări, de la fonduri guvernamentale la protecția celor ticăloși, de la promisiuni ce vor îngloda țara și mai mult în datorii la listele parlamentare și sinecuri viitoare. Peste toate au inventat în democrație ceva total nedemocratic. Să câștigi prin votul dat de adversari, iar tu să stai, să privești și eventual să te manifești zgomotos și primitiv.

Acesta să fie oare statul de drept pe care încercăm să-l construim? Categoric, NU!

Aceasta să fie susținerea puterii portocalii (care în Parlament, printr-o decizie politică aberantaă nu a obținut niciun vot) în ochii poporului sau a străinătății? Categoric DA!

Marii strategi ai puterii au câștigat “a la Pirus”. Și-au păstrat sinecurile, privilegiile și fotoliile. Dar au pierdut enorm atât în ochii celor care i-au ales cât și mai mult în ai celor ce nu le-au acordat încrederea niciodată. Mai pot fi creditați oare și de către cine, cu încredere, responsabilitate, cinste și mai ales reprezentativitate?

Accept că votând în favoarea moțiunii, parlamentarii puterii ar fi fost catalogați ca trădători. Era însă o trădare a intereselor înguste de partid în favoarea interesului național. Considerați de unii trădători au avut o șansă unică de a deveni eroi! Eroi într-o țară măcinată de sărăcie, de neîncredere și mai ales aflată pe mâna unei haite de lupi. Dar orele zilei celei mai lungi nu s-au terminat…speranța și lupta continuă!

Read Full Post »

Lacrimile lui ZEUS

Afară plouă…aici, la noi în orășelul uitat de DNA, de edili, dar și de Dumnezeu. În țară plouă, iar pe alocuri mai bate și piatra. Zaporul face ca apa să distrugă locuințe și culturi agricole, să ucidă oameni nevinovați. În popor se spune că atunci când plouă într-o anumită zonă sunt lacrimi. Atunci când plouă în toată țara nu pot fi decât lacrimile lui Zeus.

De la “Dragă Stolo” la “să-ți fie rușine Dinu Patriciu”…Zeus a plâns. De voie, de nevoie, sincer sau la comandă, a plâns pentru el sau de ce nu, a plâns pentru noi, muritorii de rând! Zeus are premoniții !!! A plâns în avans știind ce ne așteaptă: economic, social sau politic…

Economia până mai ieri duduia, sau prinzând șmecheriile de la cea subterană se prefăcea. În realitate doar interpretarea a fost greșită. Economia gâfâia la greu anunțând criza ce avea să vină.

Social, lucrurile păreau a fi în ordine. Nu greve, nu mitinguri…Populatia activă s-a împărțit în două: o parte a plecat în bejenie, în UE sau aiurea în lume, ducând cu ea “brandul de țară -Să trăiți bine-!”, iar alta a îngroșat la greu numărul funcționarilor publici. Culmea ironiei, cel mai rebel miting a fost făcut de pensionarii ajunși la disperare din intrebarea “mai trăiți?”.

Politic, toate lucrurile chiar merg OK! Guvernele Boc, moșite cu “forcepsul” sunt la picioarele lui Zeus ! Majoritatea parlamentară artificial și neconstituțional creată, încălcând votul popular,a adoptat politica struțului “nu vede și nu aude nimic”, făcându-și titluri de glorie din respingerea moțiunilor de cenzură sau din adoptarea pe bandă rulantă a Ordonanțelor emise de Guvern.

În această perioadă, așa zisa reformă instituțională continuă cu acapararea funcțiilor publice exclusiv pe criterii politice. Cârcotașii repetă la infinit faptul că “Totul în țară merge anapoda.”…Guvernanții, că…guvernează!!!

În tot acest timp… afară plouă!

Read Full Post »

Unitate sau dezbinare ???

Se apropie ziua Conferinței Județene.

Aceasta poate, prin deciziile adoptate, fie să readucă liniștea și unitatea bazată pe solidaritate, respect reciproc, competență, înnoire, preluare de responsabilități, promovarea psd-iștilor merituoși din toate colegiile și localitățile, fie să mențină dezbinarea actuală care presupune discordie și o luptă surdă dintre cel puțin două tabere; abandonarea principiilor și valorilor social democrate, transferarea luptei politice în interior și înlăturarea incorectă a unor colegi care au demonstrat prin muncă, atașament politic.

O nouă conducere aleasă doar prin “aranjamente decise de cumularea voturilor” este sau va fi perdantă, atât în interior menținând starea de tensiune determinată de promovarea prin apartenența la o “tabără” cât și mai ales în exterior, în competiția politică la nivelul județului, cât și a fiecărei localități cu celelalte partide și în principal cu PD_L-ul și PNL-ul. După Conferința județeană nu trebuie să fie învingători și învinși. PSD-ul, filiala Călărași, trebuie să redevină acea familie în care să ne regăsim cu toții.

Noua conducere trebuie să-și propună proiecte ambițioase, în plan economic și social, iar politic, câștigarea alegerilor nu poate însemna mai puțin de trei parlamentari, președenția Consiliului județean administrativ, precum și un număr de minim 15 consilieri, circa 30 de primari (obligatoriu la Călărași și Oltenița) și în jur de 300 de consilieri locali. De abia atunci putem să spunem că suntem pe drumul cel bun.

nota:Se pare ca am anticipat corect .Derularea evenimentelor ofera argumente suplimentare!

Read Full Post »