Deportați în Bărăgan…

De ce în Bărăgan…?  Pentru că nu am avut o Siberie…

Astăzi, după 60 de ani, călăi sau victime, deportați sau decidenți, comuniști sau contestatari ai regimului de tristă amintire, avem o singură preocupare: ziua de mâine, care se anunță sumbră…: disponibilizări, reduceri masive de salarii și sporuri, impozitarea pensiilor, inflație și mai ales sarabanda prețurilor…cu atâtea nenorociri pe cap, românii au uitat ce s-a întâmplat ieri sau în urmă cu 60 de ani.

Noi cei care am trăit drama deportării în Bărăgan, locuind în sate fără “case”, cei care am locuit în “bordeie” improvizate săpate în pământ și pentru care șerpii, șopârlele sau șobolanii erau vietăți obișnuite, cei care ne-am îngropat bunicii, părinții sau frații în cimitire fără gard și care astăzi sunt “ogoare mănoase” fără cruci la căpătâi, noi…avem datoria să nu uităm.

Avem însă și drepturi ! Dreptul să vărsăm o lacrimă pentru cei ce nu mai sunt, iar sufletul lor chinuit se regăsește printre ciulinii Bărăganului. Să povestim nepoților sau celor dispuși să asculte și mai ales să creadă că singura vină a deportaților era “noul regim”.

Că părinții și bunicii noștri și-au abandonat bunurile, profesiile sau meseriile, visele și speranțele având un singur gând, supraviețuirea.

Că noi copiii am pierdut ceea ce este cel mai de preț pentru noi, COPILĂRIA!

Că școala era un vis sub cerul liber…

Că dispensarul sau asistența socială a aparut după câțiva ani…

Că munca era o obligatorie, iar oferta principală era la bumbac….

Că pe statul de plată -și le-am verificat pentru pensia părinților- sumele primite, atunci când nu ramâneau datori, erau mai mult decât ridicole…

Atunci am cunoscut solidaritatea. Dar, doar a celor aflați în nevoie!

Cât adevăr este în proverbul “bogatul sau sătulul nu-l crede pe sărac sau flămând.”

Am cunoscut disperarea și revolta, am trăit umilința și deznădejdea, am simțit nu de puține ori foamea și frigul, iar locul de veci al părinților a rămas ca un blestem, Bărăganul!

…….Generația mea și a copiilor mei, iubește câmpia nesfârșită, scăldată în căldurile toride de peste 40 de grade, sau crivățul iernilor geroase, iubește verdele crud ce înseamnă viață și putere și disprețuiește verdele gălbejit afișat în și de “cartierul primăverii” cu tot ceea ce înseamnă el….

Daca aveti timp, lecturați Deportati în Bărăgan, o istorie trăită de Dumitru Brusalinschi.

Read Full Post »

Amintiri din viitor

http://www.arenamedia.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=1607:alegeri-la-tsd-clrai&catid=27:psd&Itemid=100

Alegeri la TSD Călăraşi

Miercuri, 07 Iulie 2010 17:46 Politica – PSD

Joi, 8 iulie s-au desfăşurat lucrările şedinţei de constituire a Ligii Aleşilor Locali a PSD.
Perioada de alegeri în PSD nu s-a încheiat. În această săptămână a avut loc joi, 8 iulie şedinţa de Constituire a Ligii Aleşilor Locali PSD.
Cele mai mari şanse de a deveni preşedinte le avea primarul comunei Unirea, Anghel Olteanu. Înainte de desfăşurarea conferinţei judeţene, câţiva aleşi locali au forţat organizarea unei astfel de şedinţe, chit că demersul lor s-a situat în afara prevederilor statutare. Eşecul a fost vizibil, participanţii de atunci s-au întâlnit la sediul Camerei de Comerţ ca să aibă de unde pleca.

Sâmbătă, 10 iulie se vor desfăşura conferinţele de alegeri la TSD atât la nivel municipal cât şi judeţean.Dacă la judeţ, Sergiu Manole n-ar avea nici o emoţie având toate şansele să-şi reînnoiască mandatul, la nivel municipal ar fi vorba şi de o competiţie. În luptă ar intra şi un ilustru necunoscut, împins de la spate de o foarte mică parte a gărzii vechi, specialistă în manevre „ieftine”. Candidatului i s-ar fi promis sprijin din partea celor care nu se obişnuiesc cu gândul înfrângerii dar sunt „aşi la mânării”, desigur, de culise. Dar despre aceşti, „hrebenciuci”, în curând, că doar vara-i lungă. Mizând pe faptul că noua marionetă ar fi calul lor troian în Biroul Permanent, de fapt, inimosul candidat e bănuit că ar fi şi ochiul şi timpanul omonimilor de la PDL.

Interesante manevre făcute la disperare.”

ÎN URMA CU CITEVA ORE AM CITIT IN ARENA DE CALARASI ACEST ARTICOL. Am citit si am râs. Am recitit articolul si din nou nu m-am putut stapini sa nu rid. In hohote! Daca ziarul Arena sau Octavian Ciju mi-ar fi fost indiferent, atunci as fi apreciat asa cum se cuvine ultima fraza din articol: „interesante manevre facute la disperare”. Asa insa mi-e greu sa tac si sa ma prefac ca nu observ, ca nu citesc si mai ales ca, a avea „amintiri din viitor” nu este deloc usor pentru oricine. Octavian este jurnalistul pe care l-am apreciat de multi ani, este jurnalistul cu care am lucrat in Prefectura, luându-l consilier, este jurnalistul apropiat de noi ca partid, prin ceea ce scrie, cum scrie si mai ales cine scrie.

A vorbi insa de „funie in casa spânzuratului” nu este deloc bine, ci dimpotriva. Personal nu stiu daca se fac manevre sau se trag sfori in legatura cu o functie sau cu un organism care ar trebui sa uneasca alesii locali sau tinerii. Imi aduc aminte ca la C.J. cuvintul de ordine era apelul la unitate!

Ceea ce nu inteleg este cum poate aparea  CU BUNA CREDINTA in ziarul de azi Arena -miercuri o7 iulie 2010, ora 17.46, politica, azi ce s-a intimplat miine??? Ca ziaristii sunt bine informati o stiu foarte bine. Dar ca…evenimentul ce se va desfasura peste o zi a si avut loc si ca eventual acolo se vor intimpla multe minuni nu pot sa o cred. Este prea gogonata stirea, chiar daca vine de la prietenul meu O.C. :). Cum nu cred ca el a facut o asemenea gafa monumentala, ii recomand sa reseteze calculatorul si sa nu mai lase parola la dispozitia unor asa ziși „jurnalisti pacaliti”. In rest, numai de bine…

Read Full Post »

Vine potopul?

Legenda Potopului trimis de Dumnezeu sau de zei pentru a-i pedepsi pe oameni pare a deveni legenda ultimilor ani. Să fii pedepsit și să fugi pentru a-ți asigura scăparea!
Să fugi de ape, să fugi de foc, să fugi din calea furtunilor, a grindinei sau a jivinelor a devenit un fapt aproape cotidian în diferite colțuri ale lumii.

Mai nou se fuge din calea guvernanților, a opresorilor sau a măsurilor dure luate de acestia. De douăzeci de ani românii fug. Motivele care-i determină sunt diferite. Unii fug din calea apelor, care în mod constant aproape în fiecare an se revarsă peste țară. Întâi în județele din Transilvania, apoi în Moldova, iar la final Dunărea. Distrug tot ce întâlnesc în cale: oameni, locuințe, culturi, animale și lasă în urmă prăpăd, lacrimi și jale.

În aceste momente oamenii își aduc aminte de semenii lor, dar si de Dumnezeu. Unii o fac simplu, natural, uman și mai ales într-un anonimat creștin, iar alții făcând paradă de funcții, de bani și mai ales de milostivenie.

Pentru cei loviți de soartă, nici nu contează de la cine vine ajutorul, de la un semen care o face cu bună credință sau de la cei care mai ieri se manifestau precum “călăii”, tăind tot: pensii, salarii, diferite drepturi caâșigate în timp, sau mărind birurile botezate modern :taxe, impozite, contribuții.

Furia apelor și deznădejdea lovește fără să țină cont cu cine ai votat, sau ce culoare preferi: roșu, galben sau portocaliu; de faptul că esti majoritar sau minoritar, că ești român, maghiar sau țigan, că esti sărac sau bogat. Pedeapsa este aceeași! Totul este ca un blestem.

Lacrimile pentru dezastru se unesc cu puhoaiele naturii și parcă devin mai puternice, mai necruțătoare. Televiziunile ne-au facut părtași prin transmisiile dintre ape, la necazuri și deznădejde.Unii chiar si-au respectat statutul.

Alți români fug din calea guvernanților și a măsurilor de proastă gestiune pe care le adoptă aproape cotidian.

Fug cum se spune în popor, ”unde văd cu ochii” în speranța că într-o zi le va fi mai bine și mai ales că se vor întoarce “acasă”.
Și pentru unii și pentru alții speranța nu a murit, dar sigur aceasta nu mai vine de la Zeus, chiar dacă-și amintesc sloganul “să trăiți bine”.

Ps.1 O lacrima curata pentru cei disparuti in apele ucigase!

Ps.2 Un gind bun pentru pompierii,jandarmii si politistii carora in urma cu putine zile l-i se taia 25% din salariu iar de o saptamina se lupta cu apele pentru a salva oameni !Felicitari! Sunt mindru ca atunci cind v-am fost ministru am crezut in VOI.

Read Full Post »